Sunt evanghelic și sunt pe val

Cu toții suntem pe val și în pas cu tehnologia. Adică facem surfing pe Internet. Dedic cu căldură sinceră acest articol, nouă, cei care ne dăm așa, mai pioși de felul nostru, adică cei care facem parte din mediul neoprotestant din România.

Ok, aș dori ca toți cei ce zic despre ei că L-au cunoscut pe Hristos Isus și Îl urmează chiar în acest moment, pentru toți cei ce au crezut în El și au păcatele iertate, pentru toți cei ce frecventează o biserică neoprotestantă și crede despre el că este mîntuit, aș dori ca toți aceștia să-și pună următoarele întrebări, care în mod evident ascund unele dintre frustrările și tristețile mele:

1. Pînă acum s-a pus problema că suntem închiși față de lume, față de laici. Acum ne-am deschis așa tare că intră cei laicii în noi, cu tot ce au ei mai spurcat. Este corect ca după ce (bănuiesc că) citești în Biblie „căutați MAI ÎNTÎI Împărăția lui Dumnezeu și toate aceste lucruri vi se vor da pe de-asupra” să ne ocupăm zeci de ore pe săptămînă cu flecăriile Internetului laic?

2. Din activitatea ta pe Internet (și aici bag așa: blog, Twitter, Facebook și alte așa zise programe de socializare) se observă că ești diferit de ceilalți? Sau nu te deosebești cu absolut nimic de ei? Acum nu vreau să zic că trebuie să dai toată ziua versete pe Twitter (deși mi-ar place să le văd și acolo), dar cel puțin, atitudinea, limbajul și modul de a gîndi (cu voce tare) arată că nu mai aparții lumii acesteia murdare?

3. Dacă dedici mai mult de 2 ore pe zi Internetului (și aici bag: scris și citit bloguri, Twitter, Facebook sau alte chestii), de care lucruri ești atras? Să citești ultimile bancuri, glume, bîrfe? Ultimele actualizări de topuri? Ultimul #hashtag? Ultimul comentariu la articolul ăla de scandal? Ce anume te atrage și te face să îți irosești orele? Ce anume este mai important să faci pe Internet? Ce anume primește atenție prima dată? Că deh, noi ne rugăm Lui și-I spunem cu pioșenie și evlavie că vai de mine, o fi El primul în viețile noastre, doar că dimineața cînd ne restogolim din pat primul lucru pe care îl căutăm este butonul laptopului sau al calculatorului.

4. A folosi fiecare ocazie pentru a spune oamenilor despre Hristos și despre lucrarea de mîntuire pe care a făcut-o în viața ta ar trebuie să fie o prioritate. Nu de alta, dar e o poruncă (vezi Matei). Din nou, nu zic că trebuie să faci evanghelizare pe Twitter sau pe blog, dar poți arăta că aparții unui Domn diferit față de Mamona lumii, poți face asta prin literele tale pe care le așterni pe șirurile de biți informatici, poți să fii o carte deschisă prin însăși atitudinea ta, felul tău cald de a vorbi, felul tău schimbat și complet DIFERIT de al celorlalți. Nu poți face asta?

Știu că ne place să avem tot felul de îndeletniciri pe Internet, să citim tot felul de lucruri, să schimbăm idei cu oameni interesanți, să ne ocupăm cu lucruri frumoase, dar în același timp nu trebuie să uităm nicio clipă cui slujim și ai cui ambasadori suntem. Dacă El este totul în viețile noastre, așa cum ar trebui să fie, atunci noi vom fi preocupați de lucrurile Împărăției și de a face voia Lui în toate lucrurile, cu prioritate, și vom realiza că noi Îl reprezentăm, suntem aici în Numele Lui, iar asta ne face responsabili și răspunzători de tot ce am făcut și mai ales de tot ce am fi putut să facem și nu am făcut. Timpul este scurt, răscumpărați vremea!