Atunci cînd sosește noaptea și îmi așez capul pe pernă nu-mi mai rămîne nimic decît Tu, Doamne – adică nimic decît totul. Sunt binecuvîntat și adorm în liniște, Doamne, pentru că Tu lucrezi și în schimbul de noapte.
Atunci cînd sosește noaptea și îmi așez capul pe pernă nu-mi mai rămîne nimic decît Tu, Doamne – adică nimic decît totul. Sunt binecuvîntat și adorm în liniște, Doamne, pentru că Tu lucrezi și în schimbul de noapte.
Îţi mai rămîne ceva. Zîmbetul :)
Chiar acum m-a „trăsnit” asta: cînd spunem că Dumnezeu ne este TOTUL, ce înseamnă asta de fapt? Ne este și zîmbet, și durere trupească, și… o durere de măsea…? sau este doar un clișeu la care nu ne gîndim prea mult? :)