Tu ești robul Meu, în care Mă voi slăvi – Isaia 49:3
Citeam a doua epistolă către Tesaloniceni și am descoperit două versete minunate care m-au dat pe spate. Tot timpul Cuvîntul Lui mă dă pe spate. De cele mai multe ori de uimire iar uneori mă dă pe spate de rîs, la cît de ironic și cît simț al umorului poate avea Dumnezeu.
Iată ce scrie în capitolul 1: „[…] pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, și voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Hristos.” 2 Tesaloniceni 1:12. E fermecător acest verset, dar înainte să fac un scurt comentariu asupra lui, o să dau și al doilea verset de pe pagina următoare. Deci, iată ce spune în capitolul 2, versetul 14: „Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătați slava Domnului nostru Isus Hristos.”
E fermecător, e mai ceva ca o declarație de dragoste primită atunci cînd credeai că nimeni nu se va mai uita la tine din cauză că nu meriți. Versetele acestea, alături de cel din Isaia ar trebui să ne urmărească și să dea tîrcoale minții noastre cu o permanență înnăbușitoare. Iată ce aduc versetele acestea:
1. Onoare, cinste, slavă supremă, atribuite omului. Declarație de dragoste. Atunci cînd Domnul îți spune că tu ești acela în care se va slăvi, și are în plan să te facă să capeți slava Domnului Isus, atunci cu siguranță ți se ia respirația, dacă ești capabil să conștientizezi măcar în parte giganta afirmație și promisiune a Dumnezeului nostru. Versetele nu fac decît să confirme din nou la ce viață plină de cinste am fost chemați, că vom fi ca El cîndva și că dragostea Lui nu are margini, din moment ce este gata să acorde asemenea cinste unui om, adică ție. Mă face să mă gîndesc la Mardoheu care a fost cinstit de împărat. Mai știi ce se striga în timp ce acesta mergea călare pe calul împăratului? „Așa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească.” Ei bine, pot spune că și despre noi se va zice cîndva: „Așa se face omului pe care vrea Împăratul să-l cinstească.”
2. Îndatorire – celui ce i se face o asemenea cinste are obligația să să poarte ca atare, la nivelul cinstei care i s-a făcut. De prea multe ori nu ne ridicăm la nivelul care trebuie, nu-i așa? Ce vreau să zic este că ne compromitem, ne purtăm de parcă Dumnezeu nu ar fi ales să se slăvească în noi, facem lucruri ce nu ar trebui să le facem și nu facem lucruri ce ar trebui făcute, spunem cuvinte ce nu ar trebui să stea pe buzele unor fii de Dumnezeu, cinstiți de El, iubiți de El.
Richard Wurmbrandt a primit 15 ani de închisoare pentru că a fost singurul de la o întrunire care a decis să se poarte la nivelul care aduce cinste Domnului. După ce toți liderii religioși ridicau în slăvi comunismul, Richard Wurmbrandt, la îndemnul soției sale care i-a zis: „Richard, du-te și șterge scuipatul din obrazul Domnului” s-a sculat, a mers la microfon și a zis că Dumnezeu a ridicat și tot El a prăbușit orice mare imperiu, și tot așa, Dumnezeu va prăbuși și comunismul. Pedeapsa pentru că a fost un om așa cum ar trebui să fie toți oamenii care-L slujesc? 15 ani de închisoare comunistă, atît a primit. Însă a dăruit peste 1000 de imnuri și cîntări…
Responsabilitate, îndatorire. Asta ne revine după ce citim aceste versete. Într-adevăr, ți se taie respirația cînd auzi că Divinitatea, Dumnezeu Însuși alege să se slăvească în tine, păcătosul, dar asta nu înseamnă că trebuie să-l luăm ca pe un lucru de apucat și să ne minunăm cu cît de plin de dragoste este Dumnezeu și atît – trebuie să ne purtăm pe măsura dragoste Sale și să fim gata să suportăm consecințele slujbei și responsabilității noastre.
Responsabilitate, îndatorire – asta aduce dragostea lui Dumnezeu.
*foto Candida.Performa
Primul gând 