Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! (Matei 7:11)
Mă gîndeam astăzi un lucru și mi-am spus în sinea mea: lucrurile rele ni se întîmplă tocmai ca să devenim mai buni. El le îngăduie pentru exact acest motiv. Dar hei, dacă lucrurile rele au scopul de a ne face mai buni, atunci nu cumva aceste „rele” sunt de fapt… bune? Eu cred că da.
Una dintre întrăbările iubite de atei sunt: „Dacă Dumnezeu este bun, atunci de ce li se întîmplă lucruri rele oamenilor buni?”
În primul rînd, eu aș răspunde așa: 1. nu există oameni buni și 2. copiilor lui Dumnezeu nu le întîmplă lucruri rele, ci doar lucruri ce par a fi rele, pentru că ei știu că sfîrșitul lor nu e pe pămînt.
Despre al doilea punct aș dori să scriu cîteva rînduri.
Biblia ne învață că orice lucru lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Aici nu spune că lucrurile bune sau cele rele lucrează împreună spre bine, ci doar „orice lucru…”. De unde trag eu concluzia că din moment ce orice ni s-ar întîmpla, sau orice ar veni asupra noastră nu poate fi decît „bun” pentru că roada acelui lucru este tocmai „binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. Pentru că pomul bun nu poate face decît roade bune, nu? Dacă roada e bună, înseamnă că și pomul este bun.
Cine poate spune ce înseamnă un lucru rău? Rău pentru cine? Rău cînd, unde? Ah, vrem să spunem că dacă ne-am rupt mîna ni s-a întîmplat ceva rău… dar dacă acest „rău” te-a împiedicat să mergi azi la școală cu autobuzul care tocmai a avut accident? Atunci începi să mulțumești pentru acest „rău”. De cele mai multe ori numim lucrurile „rele” pe acelea care nu ne plac și nu ne convin. Dumnezeu, în suveranitatea Sa, îngăduie să vină asupra noastră tot felul de boli, accidente sau tragedii tocmai pentru ca să ne facă nouă un bine, anume de a ne pregăti și desăvîrși pentru momentul cînd Îl vom întîlni pe Domnul Isus la nuntă.
Dacă vrei să numești un lucru rău, atunci numește păcatul. Spune-i pe nume cu îndrăzneală. Acela este într-adevăr un rău. Restul lucrurilor care nu ne convin sunt doar un bine pentru sufletul nostru, care ne întră și ies din viață întocmai după cum se înclină bagheta Marelui Dirijor.
Că tot am zis de dirijori, să ascultăm puțină muzică. Îmi trec acum prin minte oameni care erau bolnavi de dor după Domnul, și „răul” care li s-a întîplat a fost spre mîntuirea lor. Așa e cînd suferi de dorul Cuiva, devii bolnav, ți se face rău!!
Am redescoperit-o recent pe Lara Fabian. Îmi plac cel mai mult cîntecele ei în franceză. Audiția plăcută!
Lara Fabian – Je suis malade | Descarcă ↓
*foto Rachel Titiriga
Prefer versiunea cu Dalida si Serge Lama, facuta dupa sinuciderea ei, pentru ca ea canta din inima, fiindca era cu adevarat bolnava: http://www.youtube.com/watch?v=bKg7LCRgwoQ
victor, si lara fabian e sau a fost bolnava: http://www.youtube.com/watch?v=b3rNcbesy0Q
asa ca e doar o impresie subiectiva sau ca iti place ceva din alte motive. in plus, dalida a avut nenumarate „tentative” de suicid, cu telefoane date prietenilor si salvare in ultimul moment. deci?
nu iti place lara, ok. totusi chestia cu cintatul din inima e cam trasa de par…