Care este perspectiva biblică, cea corectă, în ceea ce privește bărbăția?
Sunt lucruri care ne fac bărbat, care ne trec din starea aceea de băiețandri plăpînzi, moi și vulnerabili ca un cocon în fluturi care ridică fruntea, își întăresc aripile și zboară în văzduh? Există vreun ritual ce trebuie îndeplinit, există un fenomen, un eveniment sau un proces care ne face să ieșim din cocon și care nu trebuie ratat cu nici un preț?
Oare cum vede Dumnezeu bărbăția? Simplu: diferit de cum o văd oamenii.
Trebuie să fi trecut printr-un război ca să fii bărbat? Trebuie să fi traversat singur vreun deșert? Trebuie să fi făcut armata? Trebuie să te fi parașutat din avion sau trebuie să practici coborîrea în rapel pe un perete vertical? Trebuie să te dai cu parapanta? Trebuie să scoți mîlul din casele celor sinistrați?
Dar cei care se nasc sau capătă dizabilități, de exemplu un băiat în scaun cu rotile, picioare amputate – el nu va face armată și nici nu va face coborîre în rapel și nici măcar nu va putea conduce un tanc vreodată – asta înseamnă că el nu va deveni niciodată bărbat?
Dacă întrebarea mea are un NU evident ca și răspuns, înseamnă că a fi bărbat înseamnă ceva mai mult de atît. Aceste lucruri enunțate mai sus sunt poate specifice bărbaților, ei simt acea nevoie imediată de a face ceva ieșit din comun, aproape nebunește de aproape, să guste din cazanul fierbinte ar andrenalinei și să distrugă, să spargă, să sară și chiuie prin pădure, apoi să se revolte și să se ia la competiție cu ecoul care oricum se va auzi mai tare și mai bine decît vocea lor. Suntem deja programați de Dumnezeu în felul acesta, cu predilecții clare spre aceste lucruri, dar totuși, nu acestea ne fac bărbați.
Atunci cu siguranță Dumnezeu definește altfel bărbăția. Nu vom ști poate niciodată care este viziunea și planul lui Dumnezeu pentru „bărbatul ideal” dar vom ști măcar o parte din ceea ce vrea El de la noi, bărbații.
Nu vreau să zic nimic mai mult acum ci doar să las articolul deschis ție, cel ce citește și comentează mai jos.
Vreau să adresez întrebarea „Ce/cine transformă un băiat într-un bărbat?” atît băieților cît și fetelor care vor citi articolul. Răspunsul tău este prețios tocmai din cauza perspectivei din care este privită problema. Hai să dezbatem puțin :)
Primul gând 
da, Andrei, există o metodologie, ca sa spunem asa de fabricat bărbați.
activitățile au sensul și rolul lor, dar nu numai atît,
un bărbat nu este un pachet de adrenalină.
Bărbăția presupune:
1. un model
2. ucenicie
3. o serie de provocări pedagogice
4. un cadru epistemic bine articulat / învățătură depsre subiect.
5. un tată bun sau pe cineva care să îndeplinească acest rol
6. cîteva acțiuni care declanșează în respectivul mecanismele absolut necesare statutlui de bărbat: rapiditata de a lua decizii în situații limită, stăpînirea de sine, autocontrolul, biruința fricii și instinctului de conservare, sacrificiul pentru alții, generozitatea, asumarea responsabilității etc.
uneori aceste mecanisme treuie declanșate artificial, prin forțare, la fel cum forțezi un aparat prin șoc elecric.
Există bărbați care încep să meargă singuri pe picioarele lor fără ajutro,
dar există alții care au nevoie, ca să facă un pas înainte de… un șut în fund.
Greșești, viziunea clară despre ce înseamnă a fi bărbat este în biblie.
Isus Cristos- o antropos..
Și ce dacă există un Isus Cristos în Biblie care ne dă îndrumarea clară despre ce înseamnă să fii un bărbat dacă nu suntem capabili/călăuziți să-L vedem în acest fel, ci mai degrabă îl vedem ca un Plastic Jesus, Pink Jesus, blîndul Păstor și doar atît?
Nu am spus că nu există viziune clară în Biblie, ci că nu vom ști POATE niciodată care este aceasta, și adaug: din simplul motiv că încă nu am ajuns la cunoștința deplină a Dumnezeului nostru.
Biblia e ca un alfabet, iar noi suntem ca elevii de clasa I: ai ajuns să înveți o parte din litere dar încă nu poți citi toate textele pentru că mai ai de învățat litere :) sau cel puțin așa văd eu lucrurile… Din nou, pot greși, dar sunt deschis la discuție.