O fotografie pe care nu am făcut-o (6)

Aceasta este o fotografie pe care nu am făcut-o unei femei în vîrstă care vinde propriile flori la colțul magazinului, și care mă întîmpină aproape de fiecare dată cînd vin sau plec de la școală. Habar nu am de ce are ochii atît de albaștri. Sinea mea i-a dat și un nume: „Femeia cu florile”. De multe ori găleata gri în care își ține florile rămîne aproape la fel de plină și la sfîrșitul zilei. Puțini cumpără florile acelea prăpădite, iar dacă le ia cineva, le ia din milă. De prea multe ori avem flori de plastic în vaza de pe masă. Astăzi mi-am scos florile plasticate din vază, și am cumpărat niște flori prăpădite, dar cu miros: mirosul mîinilor îmbătrînite ce le-au ținut și îngrijit.

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s