Recenzie: Strigătele inimii, Ravi Zacharias

strigatele-inimiiStrigătele inimii (Cries of the Heart)- să-L aducem pe Dumnezeu aproape cînd El pare atât de departe!
Ravi Zacharias
Editura: Cartea Creştină

Cartea aceasta s-a terminat prea repede. Orice carte bună care tratează subiectul unei inimi care strigă după ajutor se termină mult prea repede. Strigătele inimii de care ne vorbește Ravi Zacharias nu sunt altceva decît ecourile auzite în jungla lumii în care trăim, unde decibelii dați maxim astupă orice alt sunet și ne anulează și amorțesc conștiința și inima. Nu este o carte care ne vorbește doar despre strigătele inimii fiecărui om care s-a născut dar este vorba și despre o carte în care atinge sublim și într-un mod unic strigătele inimii lui Dumnezeu pentru poporul Său.

Un Dumnezeu care tînjește să ofere dragoste, dar nu poate. Un Dumnezeu cu sentimente, un Dumnezeu cu o inimă atît de mare încît ne-a creat după chipul și asemănarea Lui morală și spirituală.

Toate strigătele inimii noastre disperate nu pot fi auzite în profunzime și decodate decît de Cel ce a pus în om nevoia de Dumnezeu.

Cartea are 7 capitole dintre care 6 tratează strigătele inimii umane, iar al 7-lea, ultimul, ne prezintă cîteva aspecte ale strigătelor inimii unui Dumnezeu plin de dragoste pentru poporul Său, cartea fiind încheiată cu un postscriptul pentru capitolul 3 (Strigătul pentru a cunoaște rostul suferinței). Trebuie să mărturisesc că Ravi Zacharias dă impresia că din fiecare capitol în parte ar putea continua mult dezbaterea, iar titlul fiecărui capitol ar putea fi foarte ușor titlul unei noi cărți.

Ceea ce îmi place la această carte este faptul că deși subiectele abordate sunt foarte largi (cunoașterea lui Dumnezeu, credință palpabilă, rostul suferinței, despre conștiința vinovată, plăceri, singurătate) și au tot fost extinse și de alți scriitori, totuși autorul reușește să facă o sinteză a sintezei, scoțînd în evidență doar lucrurile majore și cu adevărat importante în domeniul respectiv. Cred că abilititatea și înțelepciunea cu care Ravi face acest lucru face această cartea atît de specială. Deși nu tratează nicidecum exhaustiv nici unul dintre subiecte, totuși spune lucrurilor pe nume și te lasă cu impresia că ai învățat mult și oarecum suficient din fiecare subiect.

Ideea centrală a cărții care este țesută parcă cu fir roșu prin toate capitole este că strigătele inimii umane conduc și arată într-o singură direcție: dependența de Dumnezeu ca și Mediator, Mîntuitor, Restaurator, Mîngîietor, Stăpîn și Tată.

Am ținut neapărat să vorbesc puțin despre un capitol din carte, și pentru că toate sunt deosebit de importante, frumoase și utile, mi-a fost greu să mă opresc asupra unuia singur. Totuși, am ales Capitolul 5: Strigătul pentru libertatea în plăcere.

Strigătul pentru libertatea în plăcere

„Oare poate Dumnezeu să ne dăruiască o gamă largă de plăceri, inclusiv plăceri fizice și estetice, de care să ne bucurăm fără să avem impresia că ne rup de trăirea vieții de creștin?” (p. 140)

Lumea post-modernă în care trăim este invadată de spații și reclame care promit plăcere imediată și de calitate. Mass-media joacă un rol aproape crucial în educarea generațiilor, unde valorile s-au inversat și nu se mai face diferența între divertisment și obsecen, în educativ și dăunător. Bisericile s-au grăbit să anatemizeze repede toate aceste lucruri, s-au grăbit unii să ne îndemne să ne scoatem televizoarele din casă (dar acum fiecare și-a pus Internetul în casă), dar parcă nu s-a preocupat deloc de această „teologie a plăcerii”. Iată ce spune Ravi Zacharias:

„Biserica în general trebuie să își asume și ea o parte din vină, deoarece nu a tratat această problemă în toată profunzimea ei. E adevărat, a discutat despre unele plăceri, pe care le atacăm mereu și mereu cu toții. Dar este clar că în Biserică existe o penurie de învățătură privind principiile de bază care ne pot călăuzi pe acest teren dificil.” (p. 144)

Aici dau și un citat din F. W. Boreham, care spune în felul următor:

„Râsul, veselia și distracția au fost intenționate în mod clar să ocupe un loc important în lumea noastră. Cu toate acestea, nu există sub soare un alt subiect pe care biserica să-l fi tratat cu mai multă stânjeneală și confuzie.” (F. W. Boreham,”Phoebe’s Perplexity”, în Wisps of Wildfire, Londra, Epworth, 1925, p. 79)

Acesta întreabă, legitim: Nu există nicio doctrină a amuzării? Nu există nicio filosofie a divertismentului?

Ideea de bază este că Biblia vorbește poate mai mult despre plăcere decît despre durere, dar aceasta pune limite, iar scopul acestor limite, așa cum zice Ravi Zacharias, „scopul […] nu este atât cît să ne restrîngă, cît să ne protejeze de la robie.”

Aici este dat exemplul lui Solomon, care a experimentat toate plăcerile vieții, și a ajuns scîrbit de ele și a tras o concluzie știută de toți: toate sunt deșertăciune. Plăcerea nelimitată îi aduce la ruină pe cei ce o iubesc. Aici vorbim de 4 principii ale plăcerii, dezbătute pe larg în carte:

1. Orice plăcere care te revigorează fără să îți diminueze capacitățile, fără să te distrugă și fără să te deturneze de la obiectivul tău este o plăcere legitimă.

2. Orice te recreează fără să te diminueze, fără să te distragă sau fără să-ți distrugă scopul ultim este plăcere legitimă în viață.

3. Oricât de bună ar fi o plăcere, dacă nu este ținută în echilibru, ea va deforma realitatea sau va distruge apetitul.

4. Orice plăcere ce pune în pericol dreptul sacru al altuia este o plăcere ilicită (sau ilegitimă).

Scopul plăcerii? Bucuria. „Scripturile ne spun care a fost scopul lui Cristos când a mers pe cruce: „pentru bucuria care-I era pusă înainte.” (Evrei 12:2)” (p. 162), de unde învățăm că „Plăcerea este un mijloc, nu un scop. Bucuria ar trebuie să fie scopul cel mai mare.” (idem)

Concluzia este că Dumnezeu este sursa tututor plăcerilor legitime capabilă să genereze scopul plăcerii: bucuria deplină în El, venită dintr-o relație desăvîrșită și împlinită unul cu celălalt.

Cam atît despre acest capitol dedicat plăcerii. Fiecare principiu de mai sus și fiecare afirmația este dezvoltată în carte. De asemenea, restul capitolelor sunt la fel de captivante și prezintă lucruri care te pătrund și te provoacă la o gîndire corectă din toate punctele de vedere.

Recomand cartea pentru cei care nu au citit încă nimic despre aceste subiecte dar și pentru cei ce au citit mai mult și mai multe, dar care vor să afle și mai multe dintr-o carte absolut excelentă.

Ați citit cartea? Ce impresie v-a lăsat? Gînduri despre ea? Aveți de gînd s-o citiți sau s-o cumpărați în viitorul apropiat?

Cartea poate fi comandată online de la librăria creștină Gramma.ro

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s