Închinarea – giuvaerul pierdut

Închinarea este giuvaerul pierdut în evanghelismul modern. Suntem organizaţi; lucrăm; avem propriile noastre agende. Avem aproape totul, dar există un lucru pe care bisericile, chiar şi bisericile evanghelice, nu îl au: acesta este abilitatea de a se închina. (Tozer)

Așa se numește o broșură, o cărticică ce conține cuvintele lui A. W. Tozer. În următoarele rînduri o să fac un sumar schițat al celor scrise de el despre închinare ca scop pentru care om a fost creat.

Închinarea – scopul pentru care omul a fost creat

„Dumnzeu nu acționează niciodată fără scop – niciodată. Oamenii acționează fără scop. Am sentimentul că mare parte din lucrurile pe care le facem astăzi în biserică nu au nici un scop.” (p. 3)

Omul este singura creatură creată de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, în care El a pus capacitatea de a avea aceleași simțiri ca Dumnezeu, dar și capacitatea de a-L admira și a-L prețui. După Cădere, am fost răscumpărați pentru a fi închinători Dumnezeului Preaînalt, spune Tozer. Și îi dau dreptate. Nu pot vedea în mine un alt sens și scop mai bun și mai plin de înțeles decît să mă închin Domnului în fiecare aspect și colț al vieții mele.

Ca să te închini, trebuie să fii (sau să ai)…

1. Umilit și smerit (închinarea este încîntătoare dar și umilitoare). Omul care nu a fost umilit de prezența lui Dumnezeu nu va fi niciodată un închinător adevărat.

2. Teamă față de El, fără de care nu se poate

3. Uimire și admirație

„Fraților, s-a întîmplat un lucru îngrozitor dacă putem explica credința creștină. Cînd ai scos misterul L-ai scos pe El afară.”

Și pe bună dreptate așa este. Dumnezeu este nemărginit și de… nestăvilit, imposibil de cuprins în întregime cu mintea noastră limitată, așa că dacă ar fi constrîns în niște limite și am încerca să-L explicăm în totalitate, nu ar mai fi Dumnezeu pentru noi.

4. Închinarea în duh și în adevăr – în duh mai înțeleg închinarea, dar în adevăr? Cum explicăm acest verset din Ioan 4:24?

Închinarea în adevăr înseamnă și să accept și să mă raportez corect la ceea ce spune Domnul despre Sine Însuși, despre mine (și să accept rolul și locul meu stabilit de Dumnezeu), despre păcat și urmările grozave ale acestuia (moartea spirituală) și despre har și iertarea pe care o pot primi de la El.

5. Poți avea experiențe religioase fără Cristos, dar să nu fii primit de Dumnezeu – exemplul lui Cain care s-a întîlnit cu Dumnezeu dar Dumnezeu nu i-a acceptat jertfa, forma de închinare sau exemplul lui Balaam, fiul lui Peor.

A te închina într-un mod acceptat și primit de Dumnezeu înseamnă să fii născut din nou de Duhul Sfînt prin credința în Domnul Isus Cristo și să ai Duhul lui Cristos care să te învețe să te închini și să te împuternicească să te închini.

Erori în închinare / închinare falsă:

1. Închinarea fără ispășire
2. Închinare fără o relație cu Dumnezeu, fără Cristos, fără a cunoaște Cui te închini
3. Închinare atunci cînd păcatul este diminuat și făcut să pară mai mic decît este, atunci cînd nu acceptăm adevărul despre consecințele devastatoare ale păcatului.

Iar la final, un citat superb și plin de emoție scris de Tozer (da, închinarea implică emoții, sentimente, dar și intelect):

„Omul a fost făcut să se închine lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat omului o harpă şi i a spus: „Uite, mai presus de toate creaturile pe care le-am făcut şi le-am creat, ţie ţi-am dat cea mai mare harpă. La instrumentul tău am pus mai multe coarde şi ţie ţi am dat o varietate de game, mai mare decât am dat oricărei alte creaturi. Tu te poţi închina înaintea Mea într-un fel în care nu o poate face nici o altă creatură.” Şi când a păcătuit, omul a luat acel instrument şi l-a aruncat jos în noroi şi a stat acolo timp de veacuri întregi, ruginit, stricat şi neacordat. Iar omul, în loc să cânte la harpă precum îngerii, şi în loc să caute să se închine lui Dumnezeu în toate activităţile sale, este egocentrist, se focalizează asupra lui însuşi, stă îmbufnat, înjură, râde şi cântă, dar toate acestea sunt fără bucurie şi fără închinare.

Eu cred că cea mai mare tragedie din lumea de astăzi este că Dumnezeu a creat omul după chipul Său, l-a făcut cu scopul de a se închina Lui, de a cînta la harpa închinării zi și noapte înaintea lui Dumnezeu, dar el L-a dezamăgit pe Dumnezeu și a aruncat harpa. Ea stă fără să scoată nici un sunet la picioarele lui.” (Închinarea – giuvaerul pierdut, A. W. Tozer, p. 12)

5 gânduri despre „Închinarea – giuvaerul pierdut

  1. Te desfatezi cand citesti Tozer.
    Sa citesti si Cunoasterea Celui PreaSfant, sau Atributele lui Dumnezeu.
    Carti monumentale pentru onoarea lui Dumnezeu.

  2. „Inchinatori adevarati doreste si Tatal” – doar cand Hristos e liber in mine sa lucreze, inima mea va fi gata sa I se inchine in duh si in adevar. Din pacate, termenul de inchinare astazi are tot mai multe intelesuri, tot mai straine de adevar si de ce asteapta Dumnezeu de la noi. Inchinarea e personala.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s