(În)depărtarea

Am fost inspirat de fotografia de mai sus urcată de Emanuel. Nu m-am putut abține să nu mă gîndesc imediat la faptul că Dumnezeu este descris ca statornic, imuabil. Dumnezeu este descris ca stâncă tare, de neclintit, de neschimbat. Hristos este temelie tare și prin El se țin toate lucrurile.

Pe scurt, Dumnezeu nu se schimbă, Dumnezeu își păstrează poziția în veci de veci. Așa că nu e cel mai înțelept lucru să aruncăm vina pe Dumnezeu pentru ceea ce ni se întâmplă nouă. Prima dată trebuie să învățăm să privim în oglindă. S-ar putea ca eu, tu, să nu facem ceva corect.

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

Un gând despre „(În)depărtarea”

  1. Subscriu celor de mai sus. Am şi câteva posibile completări.

    Există cel puţin trei situaţii în care Dumnezeu pare să fie departe:
    1) Atunci când, în viaţa noastră, lucrurile exterioare rămân la fel, dar în sinea noastră vedem că ceva s-a schimbat. Simţim o oarecare înstăinare, o „ofilire spirituală” (cauzată de slăbirea calităţii părtăşiei cu Dumnezeu sau cu Biserica). Deci, nu e vorba de un factor extern, ci de unul intern.

    2) Când intervin anumite situaţii care nu sunt tocmai pe placul nostru; lucrurile nu se finalizează aşa cum ne-am dori.
    Aceste situaţii fac parte din planul lui Dumnezeu. Sunt destinate fie manifestării gloriei Sale, fie protecţiei copiiilor Săi.
    [ a) Poate că nu e rău ceea ce ne dorim, dar Tatăl vrea să-şi arate gloria în alt mod, în alt loc, într-un alt moment.
    b) Poate că împlinirea acelei dorinţe nu va avea, pe termen lung, un impact pozitiv asupra noastră.]

    3) Când Domnul îngăduie să trecem prin probleme mai dificile (de sănătate, financiare etc). Aceasta se poate întâmpla în urma unei atitudini greşite (complacerea în păcat sau indiferenţa faţă de starea noastră spirituală) / inconştienţei cu privire la vreun păcat existent în viaţa noastră); deci vine ca o pedeapsă, ca un semnal de alarmă, „o tragere de mânecă”.
    Un alt motiv pentru care sunt îngăduite astfel de situaţii este faptul că Dumnezeu vrea să schimbe ceva în noi, să ne facă să ne asemănăm mai mult cu El. Totodată, în urma acestor experienţe, pe lângă conturarea mai accentuată a roadelor Duhului în noi, are loc şi o lucrare în inimile celor din jurul nostru.

    Două cărţi bune pe tema asta sunt „Dezamăgit de Dumnezeu” şi „Unde este Dumnezeu când sufăr?” de Philip Yancey.

    Multă pace şi rămâneţi aproape de Domnul (sau apropiaţi-vă mai mult de El!)

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s