Caută-mă, Doamne!

Există momente în viață când încerci să dai de Dumnezeu (chiar dacă ai pășit alături de El mulți ani) și Acesta pare să nu fie nicăieri de găsit. Știi că este acolo, știi că te vede și, ascuns, stă nemișcat și tu nu înțelegi de ce. Atunci te ridici și începi să-L cauți din nou, pentru că, nu-i așa, Scriptura spune că cine-L va căuta din toată inima, Îl va găsi. Și totuși acest lucru pare să nu ți se aplice ție. Îl cauți și nu-L găsești, te zbați și parcă lucrurile nu mai sunt ca odinioară.

Și totuși…

Aceasta este o zbatere îmbucurătoare. Arată că ai o conștiință ce nu-ți dă pace care dorește mai mult din Dumnezeu, din ceea ce reprezintă El, din TOT.

Și totuși…

Nu-L găsești. Îți vine să abandonezi și chiar o faci. Atunci descoperi că mai sunt oameni care au simțit și trecut prin ce ai trecut tu. Psalmul 119, ultimul verset:

„Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.”

Caută, Doamne, Tu pe robul Tău! Robul Tău a obosit și nu mai poate, robul Tău nu a putut niciodată! El doar se abandonează în mâinile tale, își dă drumul în prăpastie știind că Tu îl vei prinde, căci el nu a uitat ceea ce Tu ai promis!

Caută-mă Doamne, că eu am obosit!

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s