Nu va frînge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă… (Matei 12:20)
Uneori există expresii sau pasaje din Biblie care îmi dau de gândit în mod special. De data aceasta, cele două expresii de mai sus m-au pus pe gânduri. De fapt, metaforele trestiei frânte și a fitilului ce încă fumegă, vorbesc despre dragostea Domnului nostru Isus Hristos.
În profeția din Isaia la care face referire evanghelistul Matei se vorbește despre mila și dragostea Domnului nostru care nu urmărește să distrugă, ci, mai degrabă, să restaureze.
Să vedem ce au în comun aceste expresii și ce este de învățat de la ele:
I
A. Un fitil care fumegă încă nu este stins definitiv. Nu poți spune că ceva care încă scoate fum s-a stins de tot, nu-i așa? Dar nici mult nu mai are…
B. O trestie frântă încă nu a murit definitiv. Nu poți spune că tulpina frântă a unei plante înseamnă neapărat că aceasta a murit, nu? Dar nici mari șanse de a se întrepta nu mai are, în special dacă vorbim despre constistența ușor lemnoasă a trestiei…
II
A. Un fitil ce doar fumegă nu mai are nicio șansă să se aprindă de la sine. Are nevoie de o flacără vie ca să-l restaureze. Cam tot așa și cu sufletele noastre fumegânde, ce nădăjduiesc în Numele Lui.
B. O trestie frântă nu mai are nicio șansă să se întrepte spre soare, spre cer. Are nevoie de un sprijin extern puternic(un arac, de exemplu) – la fel cum și viețile noastre au nevoie de o interveniție externă, dumnezeiască, pentru a avea o șansă la Cer!
Mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu că nu a distrus acest fitil fumegând și nu a rupt această trestie frântă care se cheamă VIAȚA MEA!
ABONAMENT
Pentru a te abona la blog, introdu AICI (click) adresa ta de e-mail. Vei primi un singur e-mail atunci când scriu ceva nou.
Primul gând 