Atunci când ai ajuns la 30 de ani, se întâmplă ceva. Te pui și scrii, plin de mulțumire, câteva gânduri de lăsat în urmă, de citit poate peste alți 30 de ani din nou.
Acum, când împlinesc aceeași vârstă la care Domnul Isus și-a început lucrarea, mă simt… responsabil. Acum văd că trebuie să încep să trăiesc pentru alții, nu pentru mine. Acum simt că trebuie să aplic tot ceea ce am învățat până acum, văd că a ști nu mai este suficient, ci accentul se mută, încet și sigur pe a face.
Acum a trăi este Hristos și a muri este un câștig. (Filipeni 1:21)
… să trăiești ca să slujești precum Hristos și lui Hristos, privind înainte, fără frică, spre moarte ca la un mare câștig, un câștig de dimensiuni Dumnezeiești: Hristos. Acest verset reprezintă echilibrul perfect al vieții unui om matur: să vrei să mori ca să-L câștigi pe Hristos, dar totuși să rămâi în viață ca să-L slujești pe El. Versetul ascunde multă profunzime și… înțelepciune bine cântărită:
să nu vrei decât moartea din tot ce-ți oferă viața, dar să trăiești pentru ce-o să primești după moarte, pe Hristos Isus.
Primul gând 