Mereu am privit la viață ca la un lung șir de minuni.
De fiecare dată când deschid ochii, mă minunez că soarele este tot acolo unde l-a lăsat Creatorul să fie. Când văd că ochii mei încă pot vedea lumina acestui astru măreț, trag aer adânc în piept și spun: ce minune!
De fapt, toată viața mea este o minune. Cred că Dumnezeu a pregătit minuni la fiecare pas ca să le descoperim, să le auzim, doar-doar ne-om opri să avem timp să le observăm. E-o minune că m-am născut aici, acum, așa. E-o minune că sunt. Marele Țesător al vieții mele a știut că sufletul meu e dependent de minuni – așa că mi S-a descoperit! A făcut lumină și în inima mea, prin Hristos, Soarele meu. Nu S-a oprit aici, ci mi-a mai arătat o minune, una deosebită față de tot ce fusese până atunci, ca o explozie de culori și sunete vibrante în văzduhul pieptului meu: pe ea.
Vedeți voi, ea este minunea centrală a vieții mele pământești. Dacă Hristos m-a înnobilat cu cu tot ceea ce a adus moartea și învierea Sa, ea m-a înnobilat cu ce era mai bun de primit și avut pentru o inimă de bărbat!
Împreună, de 8 ani de zile, înmulțim numărul minunilor din viața noastră cu 2. Și totul a pornit cu al ei DA!
Te iubesc, draga mea, minunea mea!
∞
Primul gând 