Cartea Creștinismul redus la esențe este prima carte pe care am citit-o de la C. S. Lewis, după, bineînțeles, tangeța pe care am avut-o cu trilogia video „Narnia”, înspirată din seria de 7 cărți cu același nume. (Știai că există și a 8-a parte? Aici…)
Lewis este genial. Are o gândire profundă și o perspectivă unică asupra vieții. Cartea sa, Creștinismul redus la esențe, m-a surprins prin abilitatea autorului de a sintetiza credința creștină pentru credincioși și necredincioși, deopotrivă.
Totul pornește de la zero. Te afli aici și începi să gândești, să explorezi. Respiră. Acum, folosește-ți creierul și inima și hai să vedem ce-i cu viața aceasta. Așa aș putea caracteriza începutul cărții. Pe acest început, de la zero, Lewis clădește câte puțin, logic, cu tact și fără să se grăbească. Ce este impresionant este faptul că nu merge spre stufos, ci spre complex – un complex esențial. El reușește să analizeze cu precizie chirurgicală viziunea creștină despre lume și viață, trasând, ca un maestru, doar tușe esențiale acesteia.
Redau câteva citate, de pe unde am pus semne de carte în această capodoperă. Sper să ajute la formarea unei idei despre carte. Totuși, mi-e ciudă că nu pot cita toată cartea. Așa ar fi corect. Așadar:
„Dumnezeu a creat lucruri care au avut voință liberă. Aceasta înseamnă creaturi care pot alege binele sau răul. Unii oameni cred că ei își pot imagina o creatură care să fie liberă, dar care să nu aibă posibilitatea să facă răul; eu nu-mi pot imagina așa ceva. Dacă un lucru este liber să fie bun, atunci este liber să fie și rău. Voința liberă este ceva care a făcut posibil răul. Dacă este așa, de ce le-a dat Dumnezeu voință liberă acestor creaturi? Deoarece voința liberă, deși face posibil răul, este de asemenea singurul lucru care face posibilă o dragoste, o bunătate sau o bucurie pe care merită să le ai. O lume de roboți – de creaturi care funcționează ca niște mașini – nu merită să fie creată.”
„Fericirea pe care Dumnezeu a conceput-o pentru creaturile Sale superioare este fericirea de a fi unite cu El și unele cu altele de bunăvoie și libere într-un extaz al dragostei și desfătării în comparație cu care cea mai fermecătoare iubire dintre un bărbat și o femeie de pe pământ este doar o vorbă goală. Pentru aceasta creaturile trebuie să fie libere.”
„Pocăința nu este nicidecum un lucru amuzant. Este ceva mult mai greu decât să-ți ceri iertare sau să te umilești, înseamnă să te dezveți de toată înfumurarea și încăpățânarea eului cu care noi oamenii am fost învățați de mii de ani. Înseamnă să dai morții o parte din tine, să treci printr-un fel de moarte.”
„Cumpătarea nu se referea în mod special la băutură, ci la toate plăcerile; ea nu însemna abstinență, ci însemna să nu mergi mai departe decât este potrivit. Este o greșeală să gândești că creștinii ar trebui să fie abstinenți.”
„Dacă descopăr în mine o dorință pe care nu o poate satisface nici o experiență din lumea aceasta, cea mai probabilă explicație este că eu am fost creat pentru o altă lume.”
„Tocmai aceasta este esența creștinismului. Lumea aceasta este atelierul unui mare sculptor. Noi suntem statuile și se zvonește prin atelier că într-o zi unele dintre noi vom căpăta viață.”
„„S-o știi hotărât”, spune El, „că dacă îmi dai voie, Eu te voi face perfect. În momentul în care te lași în mâinile Mele, intri în procesul acesta. Nimic mai puțin și nimic altceva. Tu ai voință liberă și dacă vrei Mă poți da la o parte. Dar dacă nu Mă respingi, să știi că Eu voi duce până la capăt lucrarea aceasta.”
Mereu am privit la viață ca la un lung șir de minuni.
În vremurile acestea de pandemie s-a activat, în cazul celor mai mulți, acel spirit de autoconservare a vieții. Prin urmare s-au golit rafturile, iar unele produse încă sunt greu de găsit, chiar și după aproape o lună de la anunțarea închiderii (aproape) totale în casele noastre.
Primul gând 