Cartea și ploaia s-au înțeles bine mereu. Când este secetă afară, aștepți ploaia. Când este secetă în suflet, deschizi cartea – Cartea.
Videograf: soția mea, o binecuvântare cât ploaia de zilele acestea.
Carte
Creștinismul redus la esențe – C. S. Lewis
Cartea Creștinismul redus la esențe este prima carte pe care am citit-o de la C. S. Lewis, după, bineînțeles, tangeța pe care am avut-o cu trilogia video „Narnia”, înspirată din seria de 7 cărți cu același nume. (Știai că există și a 8-a parte? Aici…)
Lewis este genial. Are o gândire profundă și o perspectivă unică asupra vieții. Cartea sa, Creștinismul redus la esențe, m-a surprins prin abilitatea autorului de a sintetiza credința creștină pentru credincioși și necredincioși, deopotrivă.
Totul pornește de la zero. Te afli aici și începi să gândești, să explorezi. Respiră. Acum, folosește-ți creierul și inima și hai să vedem ce-i cu viața aceasta. Așa aș putea caracteriza începutul cărții. Pe acest început, de la zero, Lewis clădește câte puțin, logic, cu tact și fără să se grăbească. Ce este impresionant este faptul că nu merge spre stufos, ci spre complex – un complex esențial. El reușește să analizeze cu precizie chirurgicală viziunea creștină despre lume și viață, trasând, ca un maestru, doar tușe esențiale acesteia.
Redau câteva citate, de pe unde am pus semne de carte în această capodoperă. Sper să ajute la formarea unei idei despre carte. Totuși, mi-e ciudă că nu pot cita toată cartea. Așa ar fi corect. Așadar:
„Dumnezeu a creat lucruri care au avut voință liberă. Aceasta înseamnă creaturi care pot alege binele sau răul. Unii oameni cred că ei își pot imagina o creatură care să fie liberă, dar care să nu aibă posibilitatea să facă răul; eu nu-mi pot imagina așa ceva. Dacă un lucru este liber să fie bun, atunci este liber să fie și rău. Voința liberă este ceva care a făcut posibil răul. Dacă este așa, de ce le-a dat Dumnezeu voință liberă acestor creaturi? Deoarece voința liberă, deși face posibil răul, este de asemenea singurul lucru care face posibilă o dragoste, o bunătate sau o bucurie pe care merită să le ai. O lume de roboți – de creaturi care funcționează ca niște mașini – nu merită să fie creată.”
„Fericirea pe care Dumnezeu a conceput-o pentru creaturile Sale superioare este fericirea de a fi unite cu El și unele cu altele de bunăvoie și libere într-un extaz al dragostei și desfătării în comparație cu care cea mai fermecătoare iubire dintre un bărbat și o femeie de pe pământ este doar o vorbă goală. Pentru aceasta creaturile trebuie să fie libere.”
„Pocăința nu este nicidecum un lucru amuzant. Este ceva mult mai greu decât să-ți ceri iertare sau să te umilești, înseamnă să te dezveți de toată înfumurarea și încăpățânarea eului cu care noi oamenii am fost învățați de mii de ani. Înseamnă să dai morții o parte din tine, să treci printr-un fel de moarte.”
„Cumpătarea nu se referea în mod special la băutură, ci la toate plăcerile; ea nu însemna abstinență, ci însemna să nu mergi mai departe decât este potrivit. Este o greșeală să gândești că creștinii ar trebui să fie abstinenți.”
„Dacă descopăr în mine o dorință pe care nu o poate satisface nici o experiență din lumea aceasta, cea mai probabilă explicație este că eu am fost creat pentru o altă lume.”
„Tocmai aceasta este esența creștinismului. Lumea aceasta este atelierul unui mare sculptor. Noi suntem statuile și se zvonește prin atelier că într-o zi unele dintre noi vom căpăta viață.”
„„S-o știi hotărât”, spune El, „că dacă îmi dai voie, Eu te voi face perfect. În momentul în care te lași în mâinile Mele, intri în procesul acesta. Nimic mai puțin și nimic altceva. Tu ai voință liberă și dacă vrei Mă poți da la o parte. Dar dacă nu Mă respingi, să știi că Eu voi duce până la capăt lucrarea aceasta.”
Să se bucure popoarele!
Să se bucure popoarele
Supremația lui Dumnezeu în misiune
John Piper
Cartea Să se bucure popoarele este o carte pe care ai putea-o așeza în bibliotecă la categoria „Misiune”, însă ea nu țintește doar la misionari, ci la fiecare om care Îl urmează pe Hristos.
Termenul de „misionar” este atribuit, în mod general, oamenilor care „fac misiune”, adică evangheliștilor sau misionarilor ce pleacă dincolo de hotare și dincolo de cultura în care s-au născut pentru a proclama Evanghelia. Însă, știm bine că după poarta clădirii bisericii (care acum este închisă din cauza pandemiei) începe câmpul de misiune al fiecărui creștin. Fiecare este un „misionar” cu o misiune pe acest pământ, fie că aceasta capătă o formă sau alta. Prin urmare, cartea este adresată fiecărui credincios ce a înțeles că și el este parte din „misiunea” de răspândire a Evangheliei.
John Piper pune închinarea înaintea misiunii: „Scopul final al lui Dumnezeu nu este misiunea, ci închinarea. Atunci când acest adevăr pătrunde în inima omului, totul se schimbă.”
Popoarele evanghelizate care se închină lui Dumnezeu se bucură și se desfătează deplin în Persoana Lui.
De unde pornește misiunea? Iată un citat pe care îl consider central pentru această carte:
„Misiunea este prisosul plăcerii noastre în Dumnezeu.”
Cu alte cuvinte, atunci când inima ta este plină de Dumnezeu „de dă peste ea”, ceea ce se „varsă” se transformă în misiune. Vrei să spui și altora cât este de minunat Dumnezeu, Cel căruia tu te închini cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea ta!
Cartea completă a uceniciei
Deși titlul pare unul îndrăzneț (Cartea completă a uceniciei), autorul, Bill Hull, se ține de cuvânt și reușește să ofere repere demne de luat în considerare în acest domeniu al uceniciei. Cu siguranță cartea este una care se citește pe așezate deoarce la fiecare capitol vei exclama: „Ei bine, la asta nu m-am gândit niciodată așa!”.
Redau mai jos trei citate din această carte „musai de citit”.
Isus ne-a învățat că a crede înseamnă a urma. Acesta este primul Său test al credinței unei persoane (vezi Luca 9:23-25). A urma, totuși, nu este un termen ușor. Ucenicia nu este un program sau un eveniment; este un stil de viață. Nu este pentru un timp limitat ci pentru întreaga viață. Ucenicia nu este doar pentru începători, este pentru toți credincioșii pentru fiecare zi din viața lor. Ucenicia nu este doar unul dintre lucrurile pe care le face Biserica, ci este ceea ce face Biserica. Nu este doar înaintarea Împărăției lui Dumnezeu – ci existența unor ucenici adevărați este cea mai importantă dovadă a lucrării lui Dumnezeu pe pământ.
Ucenicizarea are loc atunci când o persoană transformată Îl radiază pe Hristos celor din jurul său.
Credință înseamnă să-L urmezi pe Hristos. Orice altceva mai puțin de atât este doar o dorință, o intenție bună.
Provocare la lectură 2019
În fiecare an de ceva timp încoace Tim Challies lansează câte o provocare la lectură. Ce înseamnă asta? Înseamnă că anul acesta te angajezi să citești.
Cât? Cât îți propui, ideea e să citești. Sunt 4 categorii:
– Cititorul „light” – 13 cărți pe an;
– Cititorul Avid – 26 de cărți pe an;
– Cititorul Dedicat – 52 de cărți pe an;
– Cititorul Obsedat – 104 cărți pe an.
Iată aici articolul pe larg și documentația necesară pentru descărcare.
Cât reușiți să citiți într-un an?
Iar pentru cine dorește, 10 sfaturi pentru a citi în 2019!
Books vs E-books
Citeam pe Challies.com două articole despre cărți clasice și cărți în format electronic. Și pe blogul lui părerile sunt împărțite în ceea ce privește care sunt mai practice sau mai utilizate. Pînă la urmă totul se reduce la gust. Iată sumarul celor două articole, după care aș dori să aud și părerea vostră despre acest subiect.
5 Motive pentru care Cărție sunt mai bune decît E-cărțile (cărți în format electronic)
1. Pot deține cu adevărat o Carte
2. Pot împrumuta o Carte
3. Cărțile oferă o experiență tactilă
4. Cartea oferă posibilitatea de a face un singur lucru la un moment dat (single-tasking)
5. Pot cumpăra o carte folosită
vs
5 Motive pentru care E-cărțile sunt mai bune decît Cărțile
1. Poți căuta în ele (cu un motor de căutare)
2. Sunt portabile (pe un Kindle poți lua și 1000 de cărți cu tine)
3. Foarte versatile (pot fi citite în mai multe locuri)
4. Nu pot fi pierdute
5. Costă mai puțin
Eu prefer Cărțile, cele adevărate, pe care poți pune mîna. Îmi place să le văd așezate frumos în bibliotecă, să scot cîte una de acolo și încep să răsfoiesc. Visez că va veni o vreme cînd voi avea o cameră a mea în care să fie bibliotecă și sală de lectură. Și atît. Să miroase a carte și să citesc într-un scaun leagăn din acela clasic, care scîrțîie. Deși eu nu fac semne pe cărți, totuși am băgate prin ele foi cu tot felul de semne și citate extrase. Cărțile oferă o experiență ce nu va putea fi înlocuită niciodată de cartea în format electronic, chiar dacă și aceasta are rolul ei și avantajele mai sus amintite.
Tu ce preferi? Books sau E-books?
Recenzie: Tandrețea luptătorului, Stu Weber
Tandrețea Luptătorului (Tender Warrior)
Scopul fiecărui bărbat, visul fiecărei femei, speranța fiecărui copil…
Intențiile lui Dumnezeu pentru fiecare bărbat
Stu Weber
Într-o lume contaminată tot mai mult de flagelul reducerii bărbatului la nimic mai mult decît o bucată de cîrpă bleagă, pusă la birou ori printre niște vitrine să muncească, unde scopul său a fost redus la nimic mai mult decît cele 8 ore de stat la lucru, la o carieră sau un renume în societate, se pare că fiecare băiat din această lume trebuie să se întrebe „Ce înseamnă să fiu bărbat? Ce face un bărbat? Cine este un bărbat? Care este scopul unui bărbat, care este viziunea lui? Cine a intenționat Dumnezeu să fiu?”
Găsesc cartea ca un manifest masculin, plin de pasiune și care stîrnește în inima fiecărui băiat acea bărbăție încă nedescoperită, dar care tînjește să țîșnească afară și să se manifeste pe deplin. Cred că este perfectă pentru un grup de studiul cu băieții, pentru că îndeplinește cu succes și caracteresticile unui manual: explică problema, dă o soluție, exemplifică mult, dă teme acasă și pune multe întrebări de autoevaluare la sfîrșitul fiecărui capitol.
„Ce înseamnă să fii bărbat? Societatea ne oferă modelul bărbatului macho Marlboro, al bărbatului cu maniere delicate și sensibil, al bărbatului suav, pretins cunoscător în ale artelor, al bărbatului cu sânge rece din economia de piață, care se plimbă în curentul corporațiilor asemenea unui rechin.
Aceste portrete contrastante îi fac pe mulți dintre noi să simtă fiorii nesiguranței în ce privește conceptul de bărbăție. Întotdeauna apare un atlet mai bun sau un om de afaceri mai de succes. Întotdeauna va fi cineva mai zvelt, mai spilcuit și mai special decât suntem noi.
Când suntem respinți de femei, aceste insecurități ies la iveală în mod dureros. (Îți amintești ce ai simțit când prima fată căreia i-ai cerut prietenia te-a respins?) Când ne confruntăm cu presiuni în familie sau cu rechinii din economia de piață, ne simțim intidmidați. Contextul nostru cultural agravează starea, făcându-i pe unii dintre noi să se simtă aproape rușinați de masculinitatea lor.” (Joseph M. Stowell, The Making of a Man, Moody Monthly, mai 1992, pag. 4)
După un scurt capitol debutant, în care Stu Weber face un apel la trezire pentru acei bărbați ce încă dorm și trebuie anunțați că a sosit timpul să-și descopere adevărata chemare a vieții lor, urmează miezul cel dulce-amărui al cărții despre care scriu. Stu descrie bărbatul ca un om ce tot timpul merge în fața caravanei în care se află familia lui și se orientează, privește în jur și anticipează pericolele: un bărbat cu viziune… sau mai bine zis, cu pre-viziune! Masculinitatea înseamna inițiativă și spirit previziv.
Primul gând 