În vremurile acestea de pandemie s-a activat, în cazul celor mai mulți, acel spirit de autoconservare a vieții. Prin urmare s-au golit rafturile, iar unele produse încă sunt greu de găsit, chiar și după aproape o lună de la anunțarea închiderii (aproape) totale în casele noastre.
În vocabularul limbii engleze există un termen, „hoarding” – care înseamnă să strângi excesiv fără să ai nevoie neapărat de lucrurile respective, să fie acolo… Acest fenomen s-a materializat în zilele acestea. Unii au umplut beciul cu 2 metri cubi de făină, iar aproapele lor abia găsește o pungă la suprapreț.
Scriptura cere credincioșilor exact opusul atitudinii asupra a ceea ce se întâmplă astăzi. Veți spune că a strânge este înțelept și înseamnă a avea grijă de propria familie. Nimic mai corect, însă trebuie să ne aduce aminte constant că nu noi aducem ca să fie, ci Dumnezeu este Dătătorul noastru, Cel care aduce să fie în familie. Dumnezeu este Cel care a dat și în vreme de belșug (când de obicei nu ne-am prea gândit la El astfel) și tot El este Cel care dă și în aceste momente ceva mai sensibile.
Atunci când ai încredere mai mult în punga de făină și în cât de abil ai fost să cumperi un sfert de magazin (lăsând pe alții în lipsă poate câteva zile în șir) decât în Dumnezeu, atunci este o problemă.
Credincioșii au fost chemați permanent SĂ IUBEASCĂ. Ucenicilor li s-a zis să iubească și au avut în fața lor cel mai măreț exemplu de iubire: pe Domnul Isus Hristos.
Consider că în vremurile tulburi în care ne aflăm, suntem chemați, mai presus de toate, să iubim. A iubi este o constantă, indiferent de vremuri sau situații. El, care este Dumnezeu, Dătătorul pâinii cea de toate zilele (și a făinii cea de toate zilele), este în același timp Cel care S-a dat să fie frânt, pentru ca noi să învățăm cum să iubim.
În practică, a iubi pe cineva în aceste zile înseamnă a trăi o viață care oferă și se jertfește în continuare, înseamnă a te gândi la proviziile pe care le-ai făcut și poate să mergi să ajuți pe cineva care și-a pierdut slujba sau care nici până acum nu și-a putut purta de grijă singur. Înseamnă a ne purta, în calitate de credincioși, ca o familie, și nu ca simpli colegi, cunoștințe, prieteni și așa mai departe. Ca o familie. Hristos ne-a chemat să alcătuim o familie, nu altceva, iar familia iubește, iar această dragoste se poate manifesta printr-o paletă largă și foarte variată de forme și culori.
Să dăruiești (dragoste) așa ca Isus, deplin încredințat că El poate și că El chiar îți va purta de grijă!
Primul gând 