Obișnuiesc să nădăjduiesc… căci îmi aduc aminte

„O persoană care are dreprinderea de a nădăjdui, are totodată deprinderea de a-și aduce aminte. Nădejdea are nevoie de amintiri așa cum un scriitor are nevoie de notițe. Lucrul se datorează în parte faptului că nădejdea se bizuie într-o măsură atât de mare pe imaginație. Reprezentările pe care ni le facem cu privire la viitor sunt străbătute de aducerile-aminte pe care le avem despre lucrurile trecute. Dacă dorim să ne menținem vie speranța, trebuie să ne păstrăm vie memoria: amintirile plăcute și amintirile pline de mulțumire cu privire la lucrurile rele cărora le-am supraviețuit.” – Lewis Smedes, Standing on the Promises (Nashville: Thomas Nelson, 1998), p. 91)

David a fost un om care avea o memorie tare bună. De fiecare dată cînd era la strîmtorare el avea nădejde și toată speranța Lui era în Dumnezeu. Nu în puțini Psalmi acesta laudă pe Dumnezeu pentru lucrurile pe care le-a facut pentru el și din ce pericole mortale l-a scăpat. David era un om care tot timpul își aducea aminte de puterea lui Dumnezeu de a-l scoate din necaz și credea cu tărie că Dumnezeu are putere să facă din nou aceasta pentru el. Aici este secretul nădejdii: în a-ți aduce aminte de minunile pe care Dumnezeu le-a făcut pentru tine și să crezi cu putere că El poate repeta exact același lucru din nou și din nou.

Credincioșia Domnului este tare ca cerurile (Psalmul 89:2), de aceea zic că eu obișnuiesc să nădăjduiesc, tocmai pentru că eu îmi aduc aminte de ce a făcut Domnul pentru mine, iar El îmi este credincios, orice ar fi.

Facă-se voia mea – gardurile voii Lui

Am mai spus-o și-o să o mai zic de cîte ori este nevoie: viața nu este o tablă de șah  unde fiecare stă în pătrățica lui, nestingherit.

Înainte de a merge mai departe, aș dori să te întreb și să-ți răspunzi singur: te-ai rugat vreodată rugăciunea Tatăl nostru? Dacă da, atunci cu siguranță ai spus cuvintele „facă-se voia Ta”.

Dumnezeu nu ne-a creat roboți, ci ne-a creat cu voință. Ne-a pus la dispoziție posibilitatea de a alege la fiecare pas pe care-l facem. Îi place atunci cînd oamenii Îl aleg din proprie voință, și poate că cel mai mult Îi place cînd Îi aleg voia Sa, Împărăția Sa și Numele Lui.

De altfel, ordinea firească în care ar trebui să ne rugăm și să cerem lucruri este tocmai cea pe care Domnul Isus îi învață pe ucenici s-o practice: 1) sfințească-se Numele Tău, 2) vie Împărăția Ta, 3) facă-se voia Ta. Nu acestea sunt prioritățile vieții noastre? Pentru că dacă am sta să descoasem fiecare element, vom vedea că de fapt acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le căutăm ca și creștini. Să-I onorăm Numele, să lucrăm pentru Împărăție și să-I facem voia Lui.

Atunci cînd ne întoarcem la Domnul, facem o curbă de 180 de grade (nu de 360 cum a spus cineva dorind să sublinieze întoarcerea totală prin cifre mari :) iar ceea ce a contat pentru MINE, nu mai contează, ceea ce am vrut EU nu mai contează, ceea ce am crezut EU că reprezintă valori, nu mai reprezintă decît gunoi, pentru că acum tot ceea ce contează este ceea ce vrea Dumnezeu să conteze. Iar Biblia e manualul care ne arată ceea ce contează pentru Dumnezeu.

Nu știu cum sunteți voi, dar eu cînd mă gîndesc la replicile pocăiților care sună așa: „E casa mea, fac ce vreau EU în ea.” – destul de corect, doar dacă ceea ce vreau EU este în deplină armonie cu ce vre El. De acord pînă aici? Putem aplica același principiu (pentru că a dori voia Lui este un principiu, nu o încredințare personală dobîndită de-alungul vieții personale) tuturor aspectelor din viața noastră? Da, cu siguranță. Suntem liberi să ne organizăm viața, activitatea, valorile, timpul în funcție de cum dorim noi, dar libertatea noastră este condiționată de supunerea ei față de Dumnezeu. A fi liber nu înseamnă neapărat de a scăpa de toate gardurile, ci înseamnă mai degrabă să zburzi liber între acele garduri, puse pentru protecția ta. În cazul nostru, gardul voinței noastre este gardul impus de voința lui Dumnezeu. Avem voie să face ce dorim, dar în voia Lui.

Așa că, să căutăm să vedem dacă ne-am poziționat corect voința noastră la voința lui Dumnezeu, să vedem dacă eu-l nostru se raportează corect la Hristos ce ne-a mîntuit, să vedem dacă ceea ce dorim noi, eu, se află în interiorul curții delimitate de voia Lui.

Cred că gardul care ne împrejmuiește ar trebui să fie electrificat. Iar curentul este Duhul Sfînt. Cînd dorim să trecem gardul și îl atingem, ne curentăm, ne aducem aminte că trecem deja de limita voii Lui, iar Cel ce ne aduce aminte de limite este Duhul Sfînt. El ne curentează, ne trage de mînecă și ne șoptește în conștiință: „Hei, nu e bine ce faci, vezi că depășești limite. Nu asta este ceea ce vreau de la tine. Ești liber, dar în voia Mea.”

Atunci noi avem două alternative:

  • „Facă-se voia Ta. Amin!”
  • „Facă-se voia MEA!!” – și ieșim din limite (ieșim pentru că suntem liberi să ieșim. Îți mai amintești că am spus că Domnul nu vrea roboței ascultători, ci oameni care să-L aleagă liber?) Dacă voința ta este să ieși din voia Lui, atunci îți va fi respectată. Dar vei suferi consecințele ieșirii tale.

Rugăciune: Doamne, sfințească-Se Numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta în toate aspectele vieții mele și ajută-mă să mă port demn de Numele Tău, să caut să lucrez pentru Împărăția Ta și să nu ies din limitele impuse de tine, iar Duhul Tău ce Sfînt să mă fac treaz tot timpul de greșelile și alegerile greșite pe care le fac în viața mea. În Numele Domnului Isus, amin.

Credit imagine

Ne*fotografiate

Începusem anul acesta cu o frustrare, anume că nu am bani de un aparat foto. Am încercat să-mi direcționez frustrarea spre altceva și am devenit creativ: dacă nu am aparat foto cu care să surprind imagini, atunci tot o să le imortalizez eu cumva: în scris.

Și da, a fost o idee bună, așa au zis unii. Cineva m-a sfătuit chiar să scot un volum de proză scurtă. Idei bune, toate. Pînă la volumul de proză scurtă, o să le scriu pe un blog. Cînd o să fie cîteva sute, poate îmi scot o cărticică, măcar cîteva exemplare, asta dacă îmi găsesc un sponsor :)

Cum spuneam, iată adresa blogului unde îmi voi publica Fotografiile pe care nu le-am făcut:

nefotografiate.wordpress.com

Newsletter „La Anddij”

După ceva lupte tehnice am reușit să pun cap la cap toate elementele pentru a trimite un newsletter profesional celora dintre voi care vor dori acest lucru.

Ce va conține acest newsletter?

De toate.

  • articole interesante ale mele sau ale altora, traduse de mine sau de alți voluntari care doresc să ajute la răspîndirea Evangheliei
  • tot felul de lucruri pe care nu le voi putea publica pe blog, din simplul motiv că-s prea scurte, prea puțin pentru a face un articol din acestea. Aici includ link-uri utile, amuzante, interesante, incredibilie peste care dau pe parcursul unei săptămîni.
  • fotografii făcute de mine sau de alții pe car ele consider eu reușite
  • orice alt lucru interesant și frumos. Poți găsi de toate acolo, iar în timp ce voi primi feedback de la tine îl voi îmbunătăți și voi lua seama de orice propunere.
  • subiectele vor varia cu siguranță. În primul e-mail am un video ce merită văzut cu un cameleon. Nu, nu e pe youtube :)

Cît de des îl voi primi?

E-mailul pe care-l vei primi este unul cu un design profesional și plăcut, trimis  gratis cu ajutorul lui MailChimp. Voi încerca să-l trimit în special vineri seara, atunci cînd pentru mulți începe weekend-ul. Doresc să primește ceva frumos și interesant în căsuța ta de e-mail, nu doar acele mailuri clasice de notificare de pe tot felul de site-uri pe care ești înscris și vreau să-ți fiu de folos prin acestea, care seamănă mai degrabă a spam.

Ai și un exemplu de cum va arăta acesta?

Da, uite aici: Exemplu de newsletter în trei părți (nu încăpea într-un singur ecran totul):

Pentru a-l primi pe acesta, te rog să te înscrii. Tu ai de cîștigat.

Bine, îmi place! Cum mă înscriu?

Dacă vrei să te înscrii pentru newsletter, ai două posibilități: fie te înscrii cu adresa ta de e-mail lăsînd un comentariu aici (poți specifica în comentariu dacă nu dorești să ți-l public), fie te poți înscrie la blog prin E-mail, primind astfel nu doar newsletterul dar și toate articolele ce se vor publica aici. Tu ai de de ales.

Promit că adresa ta de e-mail nu va fi publicată niciodată și că nu te voi spama. Vei avea doar 1 newsletter pe săptămînă, cel mult.

Articol scris de Anddij
Aștept răspunsul tău. Te vei înscrie?

Cum o să arate statistica ta în Ceruri?

StatsEste o idee care mi-a venit brusc, și tot brusc m-am pus să scriu despre ea. Mă uitam peste statisticile unor bloguri și mă observam cît de mult se vorbește și se comentează pe baza statisticilor. Mă uitam la bloggeri care nu știu cum să se screamă mai tare și nu știu ce metode mai atractive să folosească pentru a-și mări numărul de abonați și de cititori. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!”. (Fapte 17:23) Pentru unii acest altar este secțiunea Statistici de pe sidebar.

Este ceva firesc (cu referire la firea pămîntească, nu la normalitate) să îți dorești să fii citit de cît mai mulți. Știu deja că unii bloggeri care mai trec pe aici deja citesc cu interes acest articol. N-o să satisfac nimănui consumerismul din el și-o să mă aplec repede asupra întrebării din titlu.

Dacă pe blog scrie că ai atîția vizitatori pe zi, cea mai ocupată zi (ziua record), cîte vizite ai avut azi, ori ieri sau vizite totale, oare ce-o să scrie în Ceruri la statistici?

Care ți-a fost cea mai ocupată zi (ziua record)? La cîți ai spus atunci despre jertfa Domnului Isus Hristos?

La cîți ai spus astăzi despre El? Dar ieri?

Care este numărut total de suflete la care ai fost PERSONAL și OFFLINE să spui despre Evanghelia lui Hristos, despre nemărginita bogăție a harului Său? (Efeseni 2:7) Care este numărul total de suflete care s-au pocăit în urma auzirii Cuvîntului din gura TA? Cum o să arate statistica ta în Ceruri?

Ce crezi, oare în Ceruri o să se facă astfel de statistici? Din moment ce unii aduc 30, alții 60 iar alții 100, (Marcu 4:8) eu cred că se vor face. Cel mai rău îmi pare că ceea ce am scris n-o să aibă impact, însă mă rog ca totuși cineva să ia aminte, și nu doar să ia aminte ci să și țină minte. Amin.

Articol scris de Anddij
Poate unii încă nu au realizat că pleacă cu mîna goală în fața Domnului. Spune-le acest lucru! Mulțumesc.

Niciodată dezamăgit

„Binecuvîntat este acela care nu așteaptă nimic pentru că el nu va fi niciodată dezamăgit.” Atribuit atît lui Jonathan Swift cît și lui Benjamin Franklin

…însă, nu contează cine a zis-o, este o concluzie la care orice om ar trebui să ajungă, mai devreme sau mai tîrziu. Leacul pentru dezamăgire este să nu te (mai) aștepți la nimic.

Un leac cam dur, nu? Păi, asta înseamnă că de-acuma să nu mai avem așteptări? Cum vine aici? Eu mă aștept ca copiii mei să fie mîntuiți, e normal, nu? Se pare că există mai multe tipuri de așteptări:

1. Așteptări legitime, normale, firești – cum este exemplul de mai sus: mă aștept ca copiii mei să fie mîntuiți.

2. Așteptări nefondate, inutile, nepotrivite – de exemplu, mă aștept la o mărire de salariu (bineînțeles că n-o să o primesc), și vai, ce dezamăgit sînt! Ori aștept 50 de comentarii la acest articol, vai ce dezamăgit sînt deja că știu că n-o să le primesc!

Totuși, stau și mă întreb, cînd avem voie și cînd nu avem voie să fim dezamăgiți? Dacă e o așteptare normală (punctul 1), atunci e normal să fim dezamăgiți, dar dacă aștept un lucru inutil, fără valoare (de exemplu, 50 de comentarii la acest articol) nu am voie să fiu dezamăgit deoarece nu am avut așteptările pe care trebuia să le am. Ei bine, atunci cînd așteptăm „inutilități” MERITĂM pe deplin să fim dezamăgiți. Nah, data viitoare să nu-ți mai trebuiască!

Expresia clasică a dezamăgirii: „Of! Oamenii mă dezamăgesc!” Acum știi leacul: nu mai aștepta nimic de la ei și n-o să te mai dezamăgească. Fii realist în așteptările pe care le ai de la cineva, că altfel de condamni singur la dezamăgire.

Mi-am amintit o replică faină (doar pentru cunoscătorii de limbă engleză): „-God, I’m sorry because so many time I’ve let You down! – No, you cannot let Me down just because I hold you up!”

Glumă inventată pe loc: „Fiule, să știi că tu niciodată nu m-ai dezamăgit! Și știi de ce? Pentru că niciodată nu m-am așteptat la ceva de la tine!” Și uite așa încurajați-vă fiii!

Bravo, ești un tătic bun care a învățat lecția dată de maxima cu care am început articolul. Este unul dintre acei tătici care citesc cel mai bun blog din zona de nord a țării, anume anddij.wordpress.com :)

Cum să supra-spiritualizezi totul

Am găsit-o pe cel puțin 2 bloguri scrise în limba engleză. Savurați-o: AICI Genial.

E un adevăr profund. Unii chiar fac acest lucru: „supra-spiritualizează” totul. Adică, cum am înțeles eu, oricărui lucru cît de mărunt sau banal al vieții îi acordă o conotație (nu denotație!) biblică. Știu că „din El, prin El și pentru El sînt toate lucrurile”, dar unde trasăm limita ca să nu devenim ridicoli sau sa nu căpătăm o formă de evlavie ce înclină spre fanatism spiritual? Cred că este o provocare la care trebuie să medităm puțin. Deja mintea îmi zboară la un articolaș pe care l-aș denumi „Limitele spiritualizării”.

Care sînt limitele spiritualizării vieții noastre de zi cu zi?

Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Și dacă ai dori să urmărești acest weblog în continuare, te poți abona prin RSS sau pe e-mail