(În)depărtarea

Am fost inspirat de fotografia de mai sus urcată de Emanuel. Nu m-am putut abține să nu mă gîndesc imediat la faptul că Dumnezeu este descris ca statornic, imuabil. Dumnezeu este descris ca stâncă tare, de neclintit, de neschimbat. Hristos este temelie tare și prin El se țin toate lucrurile.

Pe scurt, Dumnezeu nu se schimbă, Dumnezeu își păstrează poziția în veci de veci. Așa că nu e cel mai înțelept lucru să aruncăm vina pe Dumnezeu pentru ceea ce ni se întâmplă nouă. Prima dată trebuie să învățăm să privim în oglindă. S-ar putea ca eu, tu, să nu facem ceva corect.

Spune-mi cum gîndești ca să-ți zic… unde îți vei petrece veșnicia

Să aveți în voi gîndul acesta, care era și în Hristos Isus. (Filipeni:2:5)

Astăzi o să privim la importanța gîndurilor pe care le avem și a felului nostru de a gîndi asupra vieții în general, și cum acestea ne pot influența locul unde ne vom petrece veșnicia.

Psihologii au studiat numeroase cazuri în care schimbarea modului de a gîndi și raționaliza lucrurile au schimbat în mod radical stilul de viață al celui ce a început să gîndească altfel. Cu alte cuvinte, cei ce au început să gîndescă corect și pozitiv despre viața lor, au observat că aceste gînduri au început să se materializeze în viețile lor și în stările de spirit.

Ceea ce noi gîndim despre noi înșine, despre ceilalți și despre Dumnezeu ne va afecta în mod direct viețile noastre. Un copil căruia i s-a spus de mic că nu este bun de nimic va începe să gîndească în acest fel, că nu este bun de nimic, și prin urmare va ajunge un… bun de nimic. Dar dacă un copil este apreciat și acesta începe să gîndească pozitiv și corect despre el însuși și despre ceilalți, atunci acesta se va dezvolta normal și va ajunge, probabil, un om care va putea să se descurce în viață.

Henry Ford spunea așa: „Fie că gîndești că poți, fie că gîndești că nu poți, oricum ai dreptate.” De reflectat. Este un mare adevăr, din cîte îmi dau eu seama.

Iată ce spune Domnul lui Iosua, cel ce avea să-l înlocuiască pe Moise și să preia sarcina dificilă de a conduce poporul Israel:

„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)

Am subliniat cuvîntul cugetă pentru că are o importanță deosebită despre ceea ce discutăm noi aici: cum gîndurile noastre ne pot influență veșnicia. Nu cred că Domnul l-a pus pe Iosua degeaba să se gîndească zi și noapte la Cuvîntului lui. De asemenea, refuz să cred că Iosua ar fi putut să izbîndească în lucrările lui (de conducere sau relația sa cu Domnul) dacă nu s-ar fi gîndit în prealabil la ce anume e corect și bine de făcut înaintea Domnului. Și uite așa, ajunge la un punct în care se declanșează o adevărată reacția în lanț. Iată cum anume gîndurile noastre ajung să ne determine cum vom trăi și unde ne vom petrece veșnicia:

Gîndul nostru se materializează în alegeri și atitudini

1. Gîndesc că e mai bine să mai privesc o oră la TV decît să citesc o carte, ori Biblia, prin urmare voi alege să deschid TV-ul și să-mi petrec timpul acolo.

2. Gîndesc că e mai bine să citesc o oră din Biblie, prin urmare voi alege să deschid Biblia și să-mi petrec timpul cu Dumnezeu.

Alegerile și atitudinile se transformă în fapte concrete

1. După ce am ales că voi petrece timpul în fața TV-ului, voi face asta, în mod concret: îmi iau ceaiul și popcorn-ul și mă voi uita la serialul de la 7 seara.

2. După ce am ales că voi petrece timp cu Dumnezeu, voi face face asta în mod concret: îmi iau ochelarii și voi deschide Biblia, apoi mă voi ruga. Ora 7 pare prielnică pentru un timp de părtășie cu El.

Faptele noastre repetate se transformă în obiceiuri

1. Pentru că am ales să mă uit la serialul de la 7 seara în mod constant în ultimele zile, acest lucru se va repeta mereu, transformîndu-se într-un obicei.

2. Pentru că am ales să petrec timp cu Dumnezeu citind din Cuvînt la ora 7 seara, acest lucru se va repeta și în alte ocazii, transformîndu-se într-un obicei.

Obiceiurile noastre se transformă în stil de viață

1. Chiar dacă se va termina serialul pe care îl privesc de atîta timp, deja sunt obișnuit ca la ora 7 să sta în fața televizorului. Acesta face parte din viața mea.

2. Chiar dacă uneori nu voi putea sta la ora 7 cu Domnul, sau citind din Cuvînt, deja sunt obișnuit să am părtășie cu El. Acesta face parte din viața mea.

Stilul nostru de viață decide unde ne vom petrece veșnicia

Concluzia e foarte ușor de tras, pornind de la exemplele paralele oferite mai sus. Modul în care gîndești și te raportezi la fiecare lucru din viața ta se va transformat absolut inevitabil și fără excepție într-un mod de viață care eventual îți va determina veșnicia. Un mod de viață în care Dumnezeu primează este un lucru de dorit în viața fiecărui om. Dacă gîndurile mele sunt îndreptate asupra Lui, atunci acesta va face parte din viața mea. Voi căuta să stau mai aproape de El, să-L ascult mereu, să-I discern voia și să umblu cu o minte limpede, ce vede clar Adevărul.

De aceea, iată ce spune Pavel despre importanța unei minți limpede, care să aibă gîndurile transformate și îndreptate spre Dumnezeu:

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:2)

Doar o minte înnoită, cu gînduri îndreptate spre El va putea deosebi voia Lui, va putea deosebi pe cine să urmeze și unde va petrece veșnicia.

Și cînd mă gîndesc că toate acestea de mai sus pornesc doar de la felul nostru de a gîndi…

„Ferice de omul care […] își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:1,3)

Povestea generației mele

Te pregătești de BAC. Știi că ai nevoie de medie foarte mare ca să prinzi un loc la buget la facultate. Știi că toți vor plăti BAC-ul, prin urmare niște proști care nu știu mare lucru sunt pe cale de a-ți sufla locul, și tu riști să intri la cu taxă. Ce faci? Te conformezi. Fie faci ce poți la BAC și termini cu media 7,75, o medie mediocră dar bună, dacă ar fi o evaluare corectă (dar tu știi că aceasta e media obținută doar pentru că cei ce au corectat tezele nu te-au găsit trecut pe lista celor care au dat șpagă) și te riști așa la facultate, fie dai bani și țintești spre miile de medii de 10 din România (da, avem chiar atît de multe genii în Ro) și în felul acesta stai ceva mai relaxat că o să intri la fără taxă. Dacă investiția de la BAC se va amortiza pe parcursul primului an la fară taxă, investiția pe care trebuie s-o faci pentru a te ține cu note mari la facultate se va amortiza ceva mai greu după ce îți vei lua ceva de lucru, asta dacă nu îți ia guvernul tot ce cîștigi.

Ajungi la facultate, și începi să investești: în cărți cumpărate forțat de la profesorii care nu vor să te treacă altfel, șpagă la examen, șpagă după examen, pentur că profesor nu-l interesează cît de adînci și creative sunt ideile tale ci doar cît de adînc este buzunarul tău și cît de creativ ai reușit să ascunzi „cadoul”.

După ce gazda, căminul, mîncarea și transportul te usucă de bani, profesorii sug ce a mai rămas, iar tu ajungi la sfîrșitul celor trei ani, să te holbezi cu ochii cît ceapa la diploma pe care scrie: 9,45. Ai făcut o trebă excelentă. Ai adus suficienți bani, suficienți cît să-ți cumperi o mașină de second-hand, decentă.

Dar ce s-a întîmplat înainte de a reuși așa o medie de mare? Bineînțeles că nu ai luat nota asta pe merit, că doar ai adus bani la facultate, prin urmare tu n-ai rămas cu mare lucru din ultimii 3 ani de facultate. Realizezi apoi că dacă vrei să te descurci decent la engleză, trebuie să faci pregătire, iar tu ești licențiat în limbă engleză. Mai realizezi că singurele cunoștințe pe care le-ai acumulat în acești ani de facultate sunt acele tehnici esențiale de a da șpagă și arta comunicării subtile a prețului corect, terminologia plină de sensuri denotative ce arată într-o singură direcție: adu bani și te trec. Adu și mai mulți bani și iei o notă mare.

Bineînțeles că profesorii nu dau 2 lei pe ceea ce trebuie să știe elevul. Unii profi chiar reușesc să se prefacă că îi interesează să ne învețe ceva, dar alții nici măcar nu se mai obosesc să facă asta, și îți dau cursul la începutul semestrului și te pun să-l aduci în sesiune, „complet, cu tot ce-i trebuie între foi”, dacă mă înțelegeți ce vreau să zic. Alții acceptă și alte modalități de plată, despre care mi-e jenă să vorbesc acum. Bineînțeles că acești studenția care și-au croit plătit drumul în viață vor ajunge profesori la rîndul lor: niște retardați de profesori care au nevoie de pregătire. Și bineînțeles că urmînd exemplu dascălilor, vor proceda la fel, eventual vor rafina metodele prin care vor jupui pe studenți la rîndul lor. Ironii sorții face că copiii profesorilor noștri, vor fi cîndva elevii noștri. Prin urmare fiecare jupoaie cît poate. Că doar așa am fost educați. Educația e scumpă și costă.

Cuvinte cu autoritate și influență

Am observat în scurta mea experiență de viață că nu contează atît de mult CE se zice, ci CINE zice acel ceva. Mă uitam că dacă un anonim, un nimeni, un om fără vază, mic, spune un lucru cel puțin adevărat sau important, prea puțini sunt cei ce se grăbesc să-l bage în seamă.

Pe de cealaltă partă, dacă o vedetă, dacă o persoană publică foarte importantă spune o banalitate, este imediat citat și elogiat, apreciat mult peste adevărata valoare.

Dacă Mr. Vedetă spune „nu doar boii, dar și roțile au aceeași valoare în a muta carul din loc”, fraza devine demnă de consemnat prin cîteva cărți de maxime celebre. Dacă un om mic și neînsemnat spune exact aceeași frază, atunci cei mai mulți fie nu bagă în seamă, fie au o atitudine de genu: meh!

Și ca disclaimer, nu îmi plîng de milă în acest articol, ci doar afirm evidentul. E un lucru fin pe care l-am observat de-alungul anilor.

Același cuvînt are mai multă putere dacă îi este insuflată de cineva cu o mai mare autoritate și influență.

Morala:

Folosește mai des sintagma: Este scris în Scripturi: … deoarece cuvintele de acolo au autoritatea Lui.

Articol scris de Anddij
Este scris în Scripturi: căci voi onora pe cel ce Mă onorează (1 Samuel 2:30)

Meditează la cea mai mare poruncă!

Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” (Matei 22:36-37)

M-am gîndit de mult la aceste cuvinte ale Domnului Isus, care reprezintă cea mai mare poruncă dată vreodată. Am luat versetul și l-am împărțit pe bucățele, gîndindu-mă la ce înseamnă fiecare.

Ce înseamnă „să iubești”?

Cine este „Domnul tău”? Domnul fiecăruia? Există și alți dumnezei? Poate Internetul, poate televizorul? Poate copiii tăi?

Ce înseamnă „cu toată inima”?

Ce înseamnă „cu tot sufletul”?

Ce înseamnă „cu tot cugetul”?

Așa-i că merge un serial cu fiecare bucățică din verset? Eu zic că da. Aș scrie ceva despre fiecare bucățică de verset, însă nu știu dacă voi putea. Despre iubire s-a scris atît de mult, despre Dumnezeu la fel, iar despre ultima parte, de asemenea. Te provoc să te gîndești la această poruncă, și să faci acest lucru nu pentru că ți-am zis eu ci pentru că sînt cuvintele Domnului Isus, ale lui Dumnezeu și pentru că mai mare ca aceasta nu s-a dat poruncă în lume. De ea atîrnă veșnicia noastră pe care am început-o deja aici pe pămînt.

Nu mă simt atît de în stare să scriu și nici vrednic, însă îți pot da de gîndit măcar puțin.

Cum aplicăm această poruncă și cum o împlinim este ceea ce contează cu adevărat…

Articol scris de Anddij
Aștept răspunsuri la acele „Ce înseamnă?”

Cum o să arate statistica ta în Ceruri?

StatsEste o idee care mi-a venit brusc, și tot brusc m-am pus să scriu despre ea. Mă uitam peste statisticile unor bloguri și mă observam cît de mult se vorbește și se comentează pe baza statisticilor. Mă uitam la bloggeri care nu știu cum să se screamă mai tare și nu știu ce metode mai atractive să folosească pentru a-și mări numărul de abonați și de cititori. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!”. (Fapte 17:23) Pentru unii acest altar este secțiunea Statistici de pe sidebar.

Este ceva firesc (cu referire la firea pămîntească, nu la normalitate) să îți dorești să fii citit de cît mai mulți. Știu deja că unii bloggeri care mai trec pe aici deja citesc cu interes acest articol. N-o să satisfac nimănui consumerismul din el și-o să mă aplec repede asupra întrebării din titlu.

Dacă pe blog scrie că ai atîția vizitatori pe zi, cea mai ocupată zi (ziua record), cîte vizite ai avut azi, ori ieri sau vizite totale, oare ce-o să scrie în Ceruri la statistici?

Care ți-a fost cea mai ocupată zi (ziua record)? La cîți ai spus atunci despre jertfa Domnului Isus Hristos?

La cîți ai spus astăzi despre El? Dar ieri?

Care este numărut total de suflete la care ai fost PERSONAL și OFFLINE să spui despre Evanghelia lui Hristos, despre nemărginita bogăție a harului Său? (Efeseni 2:7) Care este numărul total de suflete care s-au pocăit în urma auzirii Cuvîntului din gura TA? Cum o să arate statistica ta în Ceruri?

Ce crezi, oare în Ceruri o să se facă astfel de statistici? Din moment ce unii aduc 30, alții 60 iar alții 100, (Marcu 4:8) eu cred că se vor face. Cel mai rău îmi pare că ceea ce am scris n-o să aibă impact, însă mă rog ca totuși cineva să ia aminte, și nu doar să ia aminte ci să și țină minte. Amin.

Articol scris de Anddij
Poate unii încă nu au realizat că pleacă cu mîna goală în fața Domnului. Spune-le acest lucru! Mulțumesc.

Plastic Jesus

Am găsit următorul video la fratele Marius și am dorit ca să-l afișez și pe blogul meu doar pentru că știu că într-o săptămînă intră mulți tineri aici pe blog și-l citesc, iar în acest fel doresc să-l vadă și ei. Cei care scanează zilnic blogosfera evanghelică știu cu siguranță clipul, dar cei care nu o fac e mai puțin probabil să-l știe. Este un video făcut de tinerii de Sebeș (inspirat din varianta din limba engleză) care suprinde o realitate. Ce fel de realitate? Vă las s-o descoperiți singuri.

De citit cu atenție.

După ce ai văzut acest clip, probabil că te vei regăsi în el, măcar parțial. Alții își vor regăsi prietenii acolo. Alții o să înceapă să-și pună întrebări dacă nu cumva au simțit aceste lucruri în legătură cu prietenul lor.

Dar nu doar tinerilor este dedicat acest video. Un om cît se poate de matur se poate regăsi aici, se poate da cu capul de faptul că toată viața a trăit o iluzie și o viață dublă, trăită pe exterior și nu pe interior. Acest video este de asemenea un semnal de alarmă pentru liderii din biserică, iar aici mă refer la pastori ori lideri de tineret sau chiar părinți. Și părinții sînt lideri în biserică, nu? Lideri pentru copiii lor.

Articol scris de Anddij
Dacă tu consideri că e ceva important, atunci te rog dă și altora să vadă. Putem trage un semnal de alarmă.