Unde începe viața omului?

”Nu-ți fie frică că ți se va sfîrși viața. Fie-ți frică că nu va începe niciodată.” – Grace Hansen

Unde începe viața fiecărui om? La naștere? Atunci cînd termini o facultate? Atunci cînd te angajezi? Atunci cînd te căsătorești? La primul copil?

Dacă e să fac un chestionar, lucrurile amintite mai sus ar primi suficiente voturi pentru. Deși noi, creștinii, poate că într-adevăr nu punem accent pe lucrurile enumerate anterior, avem noi totuși suficiente momente cu o importanță majoră pentru viața noastră. Pentru unii părinți contează ca copilul să fie credincios DAR să-și ia un soț/soție ceva mai înstărit/ă. Contează să termine pastorala, să devină „cineva” (de parcă școala face pe om), contează să te descurci în viață, să trăiești decent sau altele. Deși spunem că nu suntem materialiști, suntem.

Deci, unde începe viața omului? Biblia ne spune că Domnul ne cunoaște într-un mod intim încă din pîntecul mamei. Totuși, a te naște pe pămînt nu e echivalent cu a începe o viață adevărată. Toți oamenii mor însă puțini au trăit cu adevărat… dacă mă-nțelegi.

Viața adevărată începe atunci cînd îi dai un sens. O viață fără sens, fără scop și fără nici o țintă este o viață moartă ce nu merită trăită. Ne place să știm că avem ceva de făcut, că suntem utili și că îndeplinim ceva. Viața începe cu moarte. O zi moare ca să se nască alta, sămînța moare mai întîi și apoi dă rodul. Tot astfel, și viața noastră adevărată atunci cînd murim față de stilul de viață păcătos, facem stînga împrejur și ne îndreptăm cu fața spre Creator. În acest moment putem spune că viața începe, că viața a căpătat un sens, un scop și o țintă.

Dar nu la nașterea din nou se rezumă adevărata viața. Viața se rezumă și în alte lucruri, anume în a parcurge restul vieții ce ți-a rămas în dependență de singurul ce poate da viață. Viața începe începe atunci cînd începi să faci ceea ce Dumnezeu vrea de la tine să faci – nu există nici un alt scop mai măreț și desăvîrșit decît acesta pentru care merită să trăiești.

*foto: Billy Simon

Te-aștept, IsuseCătălin și Ramona Lup | Descarcă ↓

Citat: Neașteptata întorsătură a vieții, David Jeremiah

„Atît de multe depinde de mine, și totuși tot ceea ce am pentru a trece eu bine peste sarcina actuală sunt sănătatea și energia care vin de la Tine…

Cu toate acestea, bulgărele ăsta mizarabil de pămînt mă lasă de izbeliște. Tu ai asupra trupului meu drepturi de Creator. Tu ești Autorul fiecărei părți a lui, miraculos alcătuite. Ceea ce Tu scoți din el, Te privește! Eu voi face tot ce-mi va sta în putere cu posibilitățile pe care mi le vei dărui.

Trupul meu îți aparține…

Zilele se sfîrșesc, așa cum se sfîrșesc și anii, fără să fie vreodată timp destul pentru tot binele ce poate fi făcut, ci numai timp suficient pentru a îndeplini prioritățile Tale, dacă le pun în ordinea cuvenită. Tu ai făcut timpul și timpul nu te îngrădește. Astăzi, însă, nu dispun de o mie de ani, Doamne.

Tot ce am e clipa de acum.

Așa că ziua de astăzi Îți apraține; eu Îți aparțin; resursele Îți aparțin, de asemenea. Provocările cu care ne confruntăm Îți aparțin, la fel cum ale Tale sunt toate lucrurile pe care nădăjduim să le înfăptuim.

Ale Tale sunt, Dumnezeule. Nu ale mele. Amin.”

(Neașteptata întorsătură a vieții, David Jeremiah)

Înscrie-te la rugăciune!

Înainte de a continua maratonul, aș dori să postez aici o pagină nouă pe care am creat-o de curînd. Recomand s-o folosești cu încredere.

Știu că nu e prea atractiv în zilele noastre atunci cînd cineva te îndeamnă să te rogi și să practici rugăciunea. Te cred că nu prea ai chef să faci asta, știu că te rogi de mult și parcă niciodată nimic nu se întîmplă, dar totuși n-ai vrea să continui să te rogi? Dumnezeu ne că dacă cerem ORICE în Numele Lui, El ni-l va da, iar asta e o promisiune. Bine, acum intervin mai multe lucruri, lucruri care nu le primim pentru că nu vrea El să ni le dea (încă), lucruri pe care le cerem cu gînd să risipim ori care nu ne va folosi decît nouă. Orice răspuns cerut cu o atitudine necorespunzătoare sau nu după voia lui Dumnezeu va avea un NU atașat de el la întoarcere. De aceea este important cu ce gînd cerem și dacă este după voia Lui.

Mă gîndesc ca pe această pagină să încep să strîng(em) motivele de rugăciune, ale mele și ale tale împreună cu ale altora și să ne rugăm unul pentru celălalt. Și să postim. Da, trebuie să și postim atunci cînd avem această posibilitate. Eu de obicei postesc vinerea, deoarece e la sfîrșit de săptămînă și toate grijile și apăsările adunate pînă atunci se pot descărca în voie prin intermediul acestui paratrăsnet, numit post și rugăciune. E un fel de catharsis pentru mine, o eliberaare, ba mai mult, un fel de întoarcere la Sursă. E minunat.

Tu îți poți alege oricare altă zi care îți convine (poate sîmbăta, ori poate într-o zi cînd ai mai puține cursuri la facultate) și să începi să postești și să te rogi. Dacă nu pentru ceilalți, atunci măcar pentru tine. Nu doar sufletul, ci și trupul îți va mulțumi. Știai că postul este o metodă destul de eficientă de a mai elimina din toxinele corpului?

Dacă pînă acum am vorbit doar eu, o să las să vorbească puțin și Scriptura, pentru că, nu-i așa, ce-ar fi cuvintele fără o Autoritate? Ce contează că am înșiruit eu pînă acum 4 alineate dacă nu aș avea autoritate. După cum spuneam:

Îndemn la rugăciune:

„Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” Efeseni 6:8

Siguranța rugăciunii ascultate:

„Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Ioan 16-24

„Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” Ioan 15-7

De ce nu ne sînt ascultate rugăciunile?

„[…]Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” Iacov 4:3

Și cîteva citate despre rugăciune:

„Postind, trupul învață să se supună sufletului. Rugîndu-ne, sufletul învață să supună trupul.” (William Secker)

„A numi răspunsul la o rugăciune „extraordinar” arată nevoia noastră de credință. Este natural ca Dumnezeu să răspundă la rugăciune: normal, nu extraordinar.” (Anonim – The Kneeling Christian, circa 1930, ch. 4.)

„Doar atunci cînd orice am face este în Numele Lui primim orice am cere în Numele Lui.” (Anonim)

„Postura în care ne rugăm este imaterială. Dumnezeu ne va asculta și stînd în genunchi, jos, în picioare, mergînd sau lucrînd.” (Anonim)

„Rugăciunea este suflarea vitală a unui creștin. Nu este ceea ce-i dă viață, dar este o dovadă că este în viață. (Oswald Chambers)

„Orice sfînt este Templul lui Dumnezeu. Iar cel ce-și cară Tempul cu el, se poate duce să se roage oricînd dorește!” (Augustin)

„Rugăciunea îl face pe un om să înceteze din a mai păcătui sau dacă nu, păcatul îl va face pe om să înceteză să se mai roage.” (John Bunyan)

Unii oameni sînt mai răi ca animalele

Și asta zic după ce am vizionat două filmulețe postate de Vasile Filat. Acest lucru nu e deloc nou, pentru că răutatea oamenilor e cu mult mai mare decît puteți vedea în aceste filmulețe. Să ne gîndim doar la holocaust. Vă rog să vă uitați cu atenție pînă la sfîrșit la ambele, în timp ce vă gîndiți la ce am spus mai demult: opusul dragostei nu este NEAPĂRAT ura, ci indiferența.

Iată AICI filmulețele.

Unii au ajuns undeva mai jos decît animalele… și totuși Dumnezeu mai dă o șansă… incredibil. CE să mai spun?

Să nu mai spui niciodată că ura e opusul dragostei. Cînd nu faci NIMIC și NU ÎȚI PASĂ de cineva, atunci cu siguranță nu-l iubești. Nu te deosebești cu nimic de cel ce urăște pe cineva.

Articol scris de Anddij
De dat mai departe. Nu fi indiferent!

God, bless the Internet!

Doamne, binecuvîntează Internetul!Vinerea aceasta (9 Octombrie 2009) aș dori să fie vinerea în care să ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvînteze internetul. Fie că ne place sau nu, sîntem obișnuiți sau nu, acesta ne-a invadat viețile și acum este cea mai răspîndită, rapidă și mai ușoară modalitate de informare și comunicare din istorie. Mulți nu sînt de acord cu internetul pentru că zic ei, dăunează. Și au dreptate. Dacă nu este folosit corect, cablul de internet se poate transforma într-un canal ce aduce multe murdării în casele noastre. Pe de altă parte, internetul se aseamănă cu un cuțit: îl poți folosi fie pentru a tăia pîine, fie pentru a ucide. Depinde cum este folosit. Doresc să cred că acest blog (alături de altele) este un exemplu „viu” al faptului că internetul poate aduce lucruri bune.

Deja introducerea este lungă, dar oarecum necesară, așa că o să trec la niște motive concludente de post și rugăciune pentru vinerea ce ne stă în față. Aș dori să fac o listă ca să o putem scoate la imprimantă și să putem să o avem în vedere toată ziua.

Să ne rugăm pentru:

1. ca Domnul să ne ferească de ispitele ce vin pe internet, de site-urile murdare sau de site-urile ce au ca scop clar împotrivirea față de Dumnezeu și Isus Hristos;

2. ca Domnul să dea înțelepciune liderilor noștri, puși peste noi de El, să vadă în internet o ocazie și nu o piedică pe calea mîntuirii. Să îi elibereze de prejudecăți și să-i facă să gîndească rațional și cinstit în ceea ce privește internetul;

3. ca Domnul să dea putere, inspirație prin Duhul Sfînt și putere celor care se ocupă de scrisul pe internet. Aceștia să fie acei oameni destoinici pentru orice această lucrare bună, să facă această lucrare cu frică de Domnul, și să zidească, nu să dărîme;

4. deși încetul cu încetul internetul devine indispensabil pentru noi, totuși să nu devină o obsesie sau o prioritate. Să conștientizăm că noi trebuie să controlăm internetul, iar nu internetul să ne controleze pe noi. Să realizăm faptul că familia și prietenii noștri nu sînt pe internet, ci în viața reală, nu cea online;

5. Dacă mai aveți și alte motive, sînt binevenite;

Să ne pocăim pentru:

1. că uneori am pierdut prea mult timp inutil navigînd pe Internet, timp ce putea fi folosit în slujirea altora sau slujierea Domnului; (Coloseni 4:5)

2. că există dintre noi care am privit la site-uri ce nu trebuiau accesate niciodată sau am zăbovit mai mult decît trebuie în fața unor imagini ce trebuiau înlăturate imediat din fața ochilor noștri; (Iov 31:1)

3. că am judecat uneori prea aspru pe cei ce folosesc Internetul și nu i-am înțeles de fiecare dată, și nici măcar nu am depus un minim efort pentru a-i înțelege; (Matei 7:1)

4. că am folosit Internetul cu lipsă de înțelepciune, l-am folosit pentru a intra în polemici ce niciodată nici nu au zidit și nici nu au ajutat cu absolut nimic pe nimeni, dimpotrivă au dărîmat și au descurajat ori mîniat pe ceilalți, l-am folosit pentru a atrage atenția asupra lucrarilor noastre și nu asupra Domnului tuturor lucrărilor.

Cine se alătură vineri acestui post? Cine crede că are nevoie de el?

Doamne, binecuvîntează Internetul!

Articol scris de Anddij
Spune și altora de acest post. Dă articolul celor ce crezi că sînt interesați și au nevoie de binecuvîntarea Lui

Trece Dumnezeu… înfiorați-vă!

„[…] şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de nici un ajutor! Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul.”

(Ieremia 2:11-12)

Am citit zilele acestea acest verset care m-a tulburat atît de mult și care, cred eu, ar trebui să ne dea tuturor de gîndit, dar să ne înfioare!

E o ironie cruntă aici: popoarele lumii păgîne sub nici o formă nu și-au schimbat dumnezeii, cu toate că nu sînt dumnezei adevărați, nu au nici o putere și nu pot simți nimic, dar cei care au văzut în nenumărate rînduri mîna puternică a Domnului și minunile Lui, au ales să-L părăsească și să se întoarcă la niște dumnezei imaginari.

Cineva mi-a zis: „Andrei, eu toată viața am trăit doar din minuni.” Cînd trăiești o viață de minuni, mai poți să le uiți, să uiți Cine le-a făcut, să te prefaci că nu le vezi sau că nu îți pasă?

Mi-aduc acum aminte de Ilie și amențarea Izabelei:

„Izabela a trimis un sol la Ilie, să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.” (1 Împărați 19:2-3)

Se referea la profeții lui Baal care au fost uciși (vezi un capitol mai înainte), și amenințarea vine DUPĂ ce Domnul a trimis foc din cer și a săvîrșit o minune, mistuind jertfa și uscînd toată apa din jurul ei.

Ce face Ilie la această amenințare? Fuge, dragii mei, fuge de-i sar picioarele și se duce spre pustie cu gînd să se sinucidă. La care amenințare fuge? La amenințarea zeilor care cu o zi înainte nu au putut să facă nimic în legătură cu jertfa adusă lui Baal. Cine era de partea lui Ilie? Dumnezeu! De ce fuge Ilie atunci? Oare nu era el un om al Lui? Oare acei zei care nu au avut nici o putere, inexistenți, au avut atîta convingere atunci cînd Izabela îl amenință pe Ilie? De ce asta? Cum s-a întîmplat așa ceva?! E de-a dreptul revoltător!

Nu pot decît în această postură să văd un Dumnezeu cu adevărat mînios. Mai citește o dată versetul cu care am început articolul! Dumnezeu constată că cei aleși de El s-au depărtat și au ales niște dumnezei falși, și nu doar atît, dar face comparație cu oamenii care nici măcar nu L-au cunoscut vreodată și TOTUȘI nu și-au schimbat dumnezeii! Atunci cînd așa ceva se întîmplă și în viața noastră este cutremurător și înfiorător. Oare cu cîtă mînie o să ne judece Dumnezeu? Cu cîtă asprime? Nici nu vreau să mă gîndesc. Este înfiorător să-L trădezi pe Stăpîn.

În verset Domnul spune așa: „Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază.” Observăm cum ne aflăm puși undeva la mijloc, iar raportarea nostră se face prima dată la celelalte neamuri fără Dumnezeu, la lucrurile pămîntești, apoi tot Dumnezeu ne transpune și ne raportează la univers, la ceruri, la lumea care iese din sfera pămîntescului. Mînia Lui nu se oprește cu nici un chip la pămîntul acesta blestemat la moarte, ci aceasta se întinde dincolo de ceruri, în toată creația Sa. Oare cîtă mînie trebuie să ai în Tine încît să porunceși întregii creații să se înfioare de spaimă și groază atunci cînd vezi nesupunerea? Dar de cîtă dragoste este nevoie oare să Te stăpînești că să nu zdrobești omul căruia i-a alunecat piciorul și de cîtă dragoste este nevoie oare să ai răbdare să-i mai dai încă o șansă și să-l scoți de acolo unde a căzut cu bună știință? Nu pot răspunde acestor întrebări, dar simt…

Simt ce Dumnezeu am și cît e de mînios și că va veni ziua cînd totul va fi spulberat în bucăți în fața Lui, ca să facă loc Dumnezeului adevărat, să facă loc sfințeniei Sale. În ziua aceea oricine va fi aruncat în genunchi cu față la pămînt și nu va îndrăzni să zică nimic decît să-și aștepte fie osînda, fie răsplata.

Faceți loc, trece Dumnezeu și mînia și judecata Lui este cu El! Mirați-vă pămînteni, înfiorați-vă de spaimă și groază! Trece Dumnezeu… înfiorați-vă!

Articol scris de Anddij
Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Memorarea Scripturii – o neglijență a creștinilor

Și e trist pentru că e așa. Chiar neglijăm cu adevărat memorarea Scripturii. Poate cunoaștem versete principale, cheie, învățate pe la studii, pe la grupa mică sau mai știm cîte un Psalm (1, 23, 84, 117) pe care l-am avut de învățat pentru programul din biserică cu tinerii și… cam atît. Marea majoritate a creștinilor se reduc la foarte puțin.

Cineva drag mie îmi spunea odată o anecdotă:

„Se făcea că stăteau de vorbă un creștin și un musulman. Creștinul spune:
-Ce s-ar întîmpla oare dacă s-ar arde și s-ar distruge toată cărțile religioase din lume, dacă s-ar distruge toate Bibliile noastre și toate Coranele voastre? La care musulmanul răspunde foarte senin:

-Pentru noi nu s-ar întîmpla nimic. Noi, oamenii și copiii noștri știu pe de rost fragmente mari din Coran, iar mulți îl știu în întergime pe de rost. L-am reconstitui cu ușurință”

Ai prins ideea?

Nu știu dacă am fi în stare să reconstituim Biblia dacă aceasta ar dispărea. Cine să cunoască așa mult din ea? Îmi aduc aminte de fratele Feleșteanu care cunoștia aproape toată Biblia pe de rost. Ce om fantastic! El este dovada vie că se poate. Acuma nu zic să te apuci să înveți Biblia de la un capăt la celălalt, dar, ai putea spre exemplu să iei fragmente cheie, cum ar fi predica de pe munte, sau o carte a prorocilor mici, sau Epistolele lui Ioan, Filipeni, care sînt cîteva doar cîteva pagini.

Mîine sper să am timp și să ne uităm împreună la cîteva motive pentru care este necesară memorarea Scripturii, nu doar citirea ei. Te aștept!

Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Și dacă ai dori să urmărești acest weblog în continuare, te poți abona prin RSS sau pe e-mail

open_source_anddij_wordpress_comOpen source