Conferința Națională de Tineret Keswick, Timișoara 2009

Botoșăneni la Conferință…

botosaneni la Keswick Timișoara, 2008

sursa

dar și dorohoieni…

dorohoieni la Keswick Timișoara, 2008sursa

Pentru mai multe poze de la Conferință, vezi aici.

Data la care va avea loc conferința a rămas aproximativ acceași din ultimii 2 ani: perioada 17-21 august (încă nu e nimic oficial din partea organizatorilor, dar ni s-a promis respectarea datei). Anul acesta Conferința Națională de Tineret, Keswick, va avea loc tot la Timișoara, în aceeași locație, anume la Biserica Baptistă nr.1 Betel. Începînd de anul trecut, toată conferința a putut fi vizionată în direct de pe site-ul Bisericii gazdă.

Toate datele de înscriere și detalii pentru participare la acest eveniment vor fi scrise pe site de îndată ce organizatorii vor stabili toate detaliile. Dacă ești interesat, poți verifica periodic site-ul studenticrestini.ro. Cînd o să aflu noutăți, o să le public.

poză de grup cu toți participanții la Conferința 2008, Timișoarasursa

Și nu uita că această Conferință de Tineret nu e DOAR pentru tineri:

o doamnă înaintată vîrstă își notițe de la balconul bisericiisursa

Poate că Botoșaniul va menține recordul numărului de participanți pe județ și anul acesta, chit ca avem de „împins” 700 de km cu trenul.

Hai cu noi la Timișoara !

O lume a copiilor: Madurodam

Cu siguranță că această locație pe care o vei vedea în prezentarea ce urmează este un mic paradis pentru cei mici… și pentru cei mari în acelaș timp.
Mă gîndeam cum ar fi să ne asemănăm noi creștinii cu acele miniaturi? Sau poate că nici nu trebuie să ne chinuim prea mult pentru aceasta. Poate chiar sîntem niște miniaturi creștine. Poate de aceasta ne lipsește vlaga și puterea uneori, pentru că sîntem niște miniaturi într-o lume de giganți, gata să ne înghită. Poate de aceea cădem atît de ușor în ispită, pentru că sîntem prea mici ca să rezistăm mîngîierilor ei – imediat ajunge cu mîna pe coama casei sau pe vîrful copacului miniaturizat ca să ne sugrume. Nu-mi place să mă gîndesc că sînt un creștin miniaturizat. Ție îți place? Poate e timp să revenim, sau să începem, să trăim (din nou) ”pe picior mare”, demni de statutul de copii ai Tatălui Ceresc,  și să lăsăm miniaturile deoparte, în joaca copiilor. Noi nu mai sîntem copii, ci crescuți în Hristos… sau cel puțin așa îmi place să cred.

Madurodam:

  • Cel mai mic oraş din Olanda unde totul este reprezentat la scara de 1:25;
  • Totul a fost realizat de 35 de persoane specializate în executarea machetelor (construirea acestora necesitau chiar şi patru ani);
  • S-a inaugurat la data de 1952, fiind construit în memoria lui George Maduro erou al Rezistenţei;
  • El a murit în lagărul de la Dachau în data de 09. feb. 1945.;
  • Părinţii acestuia au finanţat construirea acestui oraş în miniatură, beneficiile fiind donate unor organisme de ajutorare a tinerilor;
  • Primul primar al orăşelului a fost prinţesa Beatrix, până în anul 1980 când a devenit regină;
  • Din acel an primarul este ales anual de un consiliu municipal, format din 22 de liceeni;
  • Obligaţia primarului este de a inaugura noi machete şi expoziţii.  

*se poate folosi opțiunea Full screen din dreapta jos a prezentării

Gafe la biserică (2)

Aceasta este episodul 2 din seria Gafe la biserică. Între timp, am mai strîns cîteva gafe de pe bloguri. Ce n-am postat în episodul 1:

„Într-o biserică din Brasov este invitat un frate pentru mesajul de duminică seară. Acesta citeşte şi explică Psalmul 42, ” cum doreşte un cerb izvoarele de apă…”
La final cel care conduce roagă sora X să se roage şi fratele Y. Sora începe: “Doamne îţi mulţumesc că ai scos în seara asta animalul ăsta pentru a învăţa de la el…” normal, era vorba de cerb.” spusă de Doru.

„Pe site-ul Cireşarii, editorialul lui Vladimir Pustan intitulat “Limba de lemn” prezintă mai multe exemple (ne)cunoscute, cum ar fi:

– la înmormîntare: Jalnică familie, jalnici fraţi şi surori…
– vom ţine o scurtă oră de rugăciune
– la o nuntă: suntem adunaţi aici pentru a fi de faţă la împreunarea celor doi tineri
– dacă nu ne pocăim vom fi penibili de pedeapsă” aduse în atenţie de Alin Cristea

iar la sfîrşit, preferata mea:

“Tată din Ceruri, ascultă-ne, că Tu eşti mama noastră!”, de pe blogul lui Ciprian.

Dacă mai ai şi alte asemenea gafe sau anectode, le aştept cu mare plăcere, doar trebuie să fac şi episolul 3 al gafelor de la biserică, nu? :)
_______

Articole similare

>>Gafe la biserică (1)

Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Și dacă ai dori să urmărești acest weblog în continuare, te poți abona prin RSS sau pe e-mail

Subiecte tabu în spaţiul Evanghelic

Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii mei, ce am privit şi am pipăit cu mîinile mele, cu privire la Evanghelici, îţi vestesc şi ţie. 1 Ioan 1,3 cu alte cuvinte potrivite.

Care sînt subiectele tabu ale spaţiului Evanghelic din România? Există astfel de subiecte tabu? Ar trebui să existe sau să nu existe ele?

La ultimele întrebări, convingerea proprie este că astfel de subiecte există (de altfel articolul nu şi-ar mai avea rostul) şi nu ar trebui să existe. De ce există ele? Din cauza ruşinii, din teamă, din deznădejde, dintr-o dragoste diluată, dintr-o propovăduire a Evangheliei într-un mod difuz şi fără Autoritate, din încredinţări greşite, concepţii şi idei fixiste şi lista cu siguranţă că poate continua.

Deci, să punem punctul pe „j”! Care sînt subiectele despre care s-a tot evitat în mod sistematic să se discute, sau despre care se discută prea puţin? Păreri strict personale (ai voie să tragi):

1. Greşelile şi erorile care se fac în conducere, conducerea bisericilor firesc, că cele de pe carosabil le sancţionează totuşi cineva. Cred că se muşamalizează prea repede administrarea proastă a resurselor materiale cît şi a resurselor umane, se face abuz de autoritate şi uneori văd un stil dictatorial, „mînă de fier”, cu care se conduce. Unii au principiul, nedeclarat firesc: „ideea mea, ideea tuturor/ de nu-mi cînţi în strună/ eu, păstorul oilor,/ te scot afar’ din stînă.” Asta o spun la nivel de constatare. Avem o problemă nu în a înţelege că cel de lîngă noi gîndeşte diferit ci în a accepta acest lucru şi în a lucra împreună, în părtăşie şi dragoste spre rezolvare şi zidire reciprocă. În loc de zidire reciprocă se face zidire de cărămizi reci şi sleioase.

2. Dragostea firească, pămîntească dintre un băiat şi o fată (erosul) versus dragostea din Dumnezeu. Nu doar că se evită acest subiect a fi predicat de la amvon, dar familiile creştine suferă de o inhibiţie asupra acestui lucru. „Ce-ţi trebuie ţie fete, mucosule!” şi aşa apar fie tot felul de complexe de inferioritate, fie cealaltă extremă, dorinţă acerbă şi naturală de altfel de a experimenta această dragoste, astfel: băieţii sînt în stare să spune prematur oricărei fete „te iubesc!”, fără să ştie ce înseamnă aceste cuvinte, fără să aibă ideea sau noţiunea de „responsabilitate” iar apoi află că ceea ce ar trebui să ţină o viaţă a ţinut doar 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile. Fetele se dăruiesc prea uşor în faţa unui astfel de băiat, unele fiind mai credule de felul lor, pentru ca apoi să plîngă şi să ajungă o vicimă sentimentală, cu speranţele zdrelite apoi zdrenţuite şi puse la colţ. Şi cum hormonii fac tumbe în băieţeii şi fetiţele noastre, aşa ajungem la

3. Sexualitate. Unii au impresia că ar trebui scoasă Cîntarea Cîntărilor din Biblie, darămite să şi predici din ea. E o carte mai pretenţioasă, într-adevăr, dar care nu trebuie ocolită. E pusă în Biblie cu un scop bine definit şi conturat. Avem prea puţini pastori sau păstori, cum vrei s-o iei, care sînt pregătiţi să predice dintr-această carte. Parcă prea trebuie să aştepţi o întrunire de tineret sau o întîlnire specială ori conferinţă ca să auzi ridicîndu-se o astfel de problemă. Dacă stai şi analizezi bine, Biblia e plină de sexualitate. Din Geneza pînă… hăt încolo spre sfîrşit. A nu vorbi pe tema aceasta, a refuza astîmpărarea dorinţelor tinerilor (aş, şi a celor deja în vîrstă!) duce la rezultate distructive. Stăteam odată de vorbă cu cineva şi mi-a mărturisit că s-a uitat la filme pornografice din curiozitate, a vrut să ştie… şi de aici pînă la dependenţă e cale scurtă, foarte scurtă. Şi la astfel de conferinţe mă refer: Mark Gungor, pastor care este expert în „chestiile” astea, şi care vorbeşte foarte mult pentru familii şi tineri, pe acest subiect. Are un stil aparte de a prezenta lucrurile. Convinge-te, pentru că am ales 2 filme dintre cele mai reprezentative, cred eu:


şi

Nu m-am gîndit vre-odată că o să ajung să postez filmuleţele, dar sper că ţi-au prins bine. De-acum, puteţi să trageţi!

P.S. – îmi plac P.S.-urile şi de aceea vreau să precizez că aceasta ar fi un posibil răspuns la întrebarea lui taxisprecer, care mi-a cerut să scriu despre problemele tinerilor. Punctele 2 şi 3 cred că sînt mai mult decît evidente

Povestea lucrurilor / Story of Stuff

Cel mai interesant, complex şi pertinent film pe care l-am văzut în legătură cu sistemul financiar, industrie şi economie, de la extragerea resurselor pînă la arderea lor în furnale, cum toate au legătură cu BANII.

Dacă ai cîteva minute libere, opreşte-te, pentru că aşa ceva n-o să mai vezi. O să-ţi dea o nouă perspectivă asupra lumii în care trăim. Probabil cele mai multe lucruri de aici, nici nu le-ai ştiut. Click pe imagine, apoi PLAY direct de pe site.

storyofstuff

This is the most interesting, complex and representative movie I have ever seen regarding the Financial System, Industry and Market Economy, starting from the extraction of resources to their disposal, either burried or burning in furnances – just to see how all roads go to Rome, Rome being MONEY.

If you have got few spare minutes, stop and watch, because this is something you’ll never get to see again. It will give you a brand new perspective of the World we’re living in. It is possible that most of the things were unknown to you before. Click the banner and then click PLAY on the site that’ll pop up.

Obiectiv 2009

obiectiv2009E greu tare să îţi stabileşti obiective clare şi realistice cît să te ţină un an întreg. Dar totuşi, dacă nu îţi alegi o destinaţie, cum vei ajunge acolo? Cum vei şti încotro să te îndrepţi? Nu cred că eşti dintr-aceia care le place să hoinărească.

Nici eu nu sînt hoinar, sînt doar călător pe-acest pămînt. Călătorul are o destinaţie bine stabilită, ştie unde merge, de unde vine, unde se duce. Te invit să fii un călător împreună cu mine, care ştie ce vrea de la călătoria sa.

Obiective?

  • Să caut mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Sa, ca să învăţ de la El sfinţenia. – „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.„, Matei 6-33
  • Să realizez mai mult că despărţit de El nu pot face nimic. – „Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.„,Ioan 15-5
  • Mai mult studiu. Acu’ două seri, la revelionul petrecut împreună cu tinerii, după un concurs de cunoştinţe biblice, am realizat cît de puţine cunosc despre/din Biblie. M-a provocat şi instigat la studiu. Este nevoie. Te instig la acelaşi lucru. Cunoaştem atît de puţine despre un Dumnezeu atît de „mult”!
  • Vreau ca să aduc cinste şi să-L onorez pe Dumnezeu, pe Mîntuitorul meu prin viaţa şi trăirea mea, trăind într-o închinare ca mod de viaţă. Acel „rugaţi-vă neîncetat” din 1 Tesaloniceni 5:17 nu e scris degeaba.

Continuu cu motto-ul: „Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte.” 1 Samuel 2:30 Ceva pe larg despre acest motto, poţi citi aici şi aici.

Cred că e destul pentru anul acesta. Ah, şi sper să îţi fiu de folos aici.

Andrei

____________________________________________________________________________________________

Articole similare

>>Obiectiv 2008

Contextul Sărbătorii naşterii Domnului

Am primit astăzi pe mail o prezentare foarte frumoasă, despre Crăciun şi semnificaţiile ornamentelor de Crăciun, excelent realizată şi bine gîndită.

Cel puţin era frumoasă la început, avea o muzică duioasă, era multă zăpadă (din cauză că nu avem parte de aşa ceva m-a făcut să visez şi mai mult) şi pozele erau foarte bine alese, rustice. Şi-a păstrat aceeaşi nunţă şi căldură pînă la sfîrşit, însă pentru mine nu mai era frumoasă. Pe măsură ce derulau imaginile şi cînta melodia, aşteptam să aud de Pruncul Isus, să se pomenească măcar de El, să văd că toată acea trudă de a scrie prezentarea nu era în zadar…

Dar nu a fost să fie… începusem să derulez rapid, doream să văd pe Isus în centru… sau măcar pomenit acolo, însă, degeaba. Deja nu-mi mai plăcea nici muzica de pe fundal şi nici imaginile, care folosit în alt context ar fi fost superbe. Pentru cine vrea să-i dau prezentarea, să grăiască.

Contextul, cel mai ucis dintre toţi. Scoatem multe lucruri din context. Un punct se vede negru cel mai negru doar într-un context alb. Cînd schimbi contextul, nuanţa păleşte. E atît de important contextul, încît mulţi şi-au dat seama că dacă este eliminat, poate fi o unealtă bună cu care să domini, să manipulezi. În acest sens, multe versete din Biblie sînt folosite afară din context şi apoi răstălmăcite şi folosite pentru a aduce erezie.

La fel este şi cu contextul în care ne aflăm, contextul Crăciunului. Cineva, adică cel rău, şi-a dat seama că dacă scoate din context pe Sărbătorit şi ne orbeşte cu tot felul de luminiţe şi sclipici, globuleţe şi brazi frumos împodobiţi, atunci Sărbătoarea naşterii Domnul va deveni un Crăciun, şi atît. I-a ieşit de minune.

Hai să-ţi împărtăşesc un lucru pe care m-a învăţat un frate misionar, un povestitor înnăscut, care a avut experienţe directe cu Satan, care poate a experimentat puterea acestuia mai mult decît mulţi dintre noi, pentru că Satan i s-a arătat şi în vis… Uite ce mi-a spus: „Satan nu ocupă doar vieţile îndrăciţilor cu care am avut experienţe, ci ocupă fiecare loc gol pe care-l găseşte în viaţa noastră, fiecare loc în care nu există Isus Hristos.” Nu e frapant?

Vezi cîte şiretlicuri ştie Satan? Peste tot încearcă să scoată să scoată autoritatea, contextul, adică pe Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Peaînalt. Un film care subliniază excelent această idee este „Time Changer”, pe care îl recomand cu căldură, şi aici cineva de prin anii 1800 face o traducere a Bibliei, însă omite să traducă „Isus a zis:”. Totul era perfect doctrinar, dar îi lipsea autoritatea Celui care zicea „Să nu furi sau să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” Respectivul este teleportat în anii 2000,  unde i se fură un hot-dog, reuşeşte să o prindă pe fetiţa care i l-a luat şi îi spune: „Nu ştii că nu e bine să furi?”, la care fetiţa răspunde: „Cine zice asta?”….. Este corect să nu furi, dar dacă îi lipseşte autoritatea, este degeaba. Incredibil…

Cine zice asta?!! Fraţii mei scumpi, cine zice asta? Cu ce autoritate? La porunca cui? Care este contextul în care trebuie sărbătorită această sărbătoare ce se apropie? Este fără valoare fără autoritatea Sărbătoritului… Am scos Sărbătoarea naşterii Domnului din contextul său… L-am scos pe Domnul Isus… Cum am spus mai sus, daca Hristos nu e prezent, Satan deja i-a ocupat locul…

Acum gîndeşte-te serios în ce context sărbătoreşti această bucurie, care începe oficial joia aceasta. Eşti în contextul autorităţii Lui, sau deja Satan I-a ocupat locul pe care Isus, Mîntuitorul, îl merită cu atîta slavă, cinste şi glorie? Nu strica bucuria şi frumuseţea (chiar dacă nu e zăpadă), nu-L scoate din inima ta…