Să se bucure popoarele!

sasebucurepopoareleSă se bucure popoarele
Supremația lui Dumnezeu în misiune
John Piper

Cartea Să se bucure popoarele este o carte pe care ai putea-o așeza în bibliotecă la categoria „Misiune”, însă ea nu țintește doar la misionari, ci la fiecare om care Îl urmează pe Hristos.

Termenul de „misionar” este atribuit, în mod general, oamenilor care „fac misiune”, adică evangheliștilor sau misionarilor ce pleacă dincolo de hotare și dincolo de cultura în care s-au născut pentru a proclama Evanghelia. Însă, știm bine că după poarta clădirii bisericii (care acum este închisă din cauza pandemiei) începe câmpul de misiune al fiecărui creștin. Fiecare este un „misionar” cu o misiune pe acest pământ, fie că aceasta capătă o formă sau alta. Prin urmare, cartea este adresată fiecărui credincios ce a înțeles că și el este parte din „misiunea” de răspândire a Evangheliei.

John Piper pune închinarea înaintea misiunii: „Scopul final al lui Dumnezeu nu este misiunea, ci închinarea. Atunci când acest adevăr pătrunde în inima omului, totul se schimbă.”

Popoarele evanghelizate care se închină lui Dumnezeu se bucură și se desfătează deplin în Persoana Lui.

De unde pornește misiunea? Iată un citat pe care îl consider central pentru această carte:

„Misiunea este prisosul plăcerii noastre în Dumnezeu.”

Cu alte cuvinte, atunci când inima ta este plină de Dumnezeu „de dă peste ea”, ceea ce se „varsă” se transformă în misiune. Vrei să spui și altora cât este de minunat Dumnezeu, Cel căruia tu te închini cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea ta!

… ca să îți scape sufletul de la moarte

Iată, ochiul Domnului privește peste ceice se tem de El, peste ceice nădăjduiesc în bunătatea Lui,
ca să le scape sufletul dela moarte, și să-i țină cu viață în mijlocul foametei.
Sufletul nostru nădăjduiește în Domnul; El este Ajutorul și Scutul nostru.
Da, inima noastră își găsește bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfînt.  (Psalmul 33:18-21)

Tot ceea ce se întâmplă acum pe întreg globul pământesc este sub privirea lui Dumnezeu. Lui nu-i scapă nimic. Chiar dacă dușmanul comun al omenirii pare să fie invizibil, sub forma unui virus, acesta este o problemă mică în comparație cu adevărata problemă a noastră: păcatul.

Domnul privește din înălțimea cerurilor, și vede pe toți fiii oamenilor. (versetul 13)

Psalmul vorbește despre un Dumnezeu care privește la TOȚI oamenii – fără să-i scape nici unul măcar din ochi – și ia aminte la faptele lor!

Apoi accentul cade, din nou, pe oameni. Dar nu pe TOȚI oamenii ci pe peste ce ce SE TEM de El și NĂDĂJDUIESC în El! Ce se întâmplă cu acești oameni? Le promite Dumnezeu că îi va scăpa trupul din pericol? Nu. Spune doar că nu vor muri de foame în plan fizic. Dar care este scopul spiritual pentru care Dumnezeu privește la acești oameni care se tem de el? Să le scape trupul? Nu! Să le scape SUFLETUL!

În situația în care ne aflăm ca omenire, este liniștitor să știm că avem un Dumnezeu care ne privește pe fiecare. Însă și mai liniștitor este să știm că El poate să ofere scăpare sufletului nostru de la moarte!

Marele „Eu sunt!”

Atunci când Dumnezeu s-a întâlnit cu Moise, în Exod 3, iar Moise a întrebat de Numele Lui, Dumnezeu i-a spus: Eu sunt Cel ce sunt! Adică Eu sunt Yahve!

Similar, Domnul Isus spune despre El Însuși, în Ioan 15, că „Eu sunt adevărata viță…” Deloc la întâmplare, în acest capitol, dar și în restul cărții Ioan, este folosită aceeași expresie: Eu sunt!

În Vechiul Testament, cât și în Noul Testament Dumnezeu spune că El este. Dumnezeu Tatăl este! Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos este! El este Marele Eu Sunt!

El a fost, este și va fi! El este pâinea vieții venită din ceruri, El este Păstorul cel bun, El este Apa vieții, El este Ușa oilor, El est Calea, El este Adevărul, El este Viața!

El este însăși existența. Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. Orice a fost, orice este și orice va fi există doar pentru că El este Yahve.

El este Marele Eu sunt!

Lumina lumii și lumină în ochii piticilor mei

Nașterea Domnului este caracterizată de lumină. În mod obișnuim asociem lumina cu Învierea, nu cu Întruparea.

Totuși…

  • Nașterea Domnului Isus Hristos a adus lumină în sufletul unei lumi plină de întuneric;
  • Pentru a I se închina Domnului, magii au fost conduși de lumina unei stele deosebite;
  • Păstorii au primit vestea Nașterii în urma arătării îngerilor, iar acolo, pe câmp, slava Domnului A STRĂLUCIT împrejurul lor;
  • Nicio altă sărbătoare nu are o manifestare exterioră mai plină de LUMINĂ decât Nașterea Domnului. Oamenii folosesc lumina pentru diferite decorațiuni, spre mirarea și deliciul celor mai mici și mai pitici :)
  • Luca 1:78-79 vorbește despre un Soare care luminează pe cei ce zac în întuneric…

Isus, Lumina lumii!

Până una alta, lumină pe cer, în ochi de pitic și în suflet de copil mic…

artificii