Uită-te la pagini!

Nu-i asa ca de prea multe ori cumparam un produs doar pentru ca are ambalajul frumos si atractiv? Nu este asa ca de cele mai multe ori punem eticheta pe un om doar dupa felul cum arata? Se spune ca o carte nu se judeca dupa coperta… trebuie sa ii citesti paginile! Ce da frumusete unui om este interiorul sau. Cand am vazut odata pe cineva, ma gandeam: „Wow, ce om trebuie sa fie si ăsta!” Si cand a dat drumul la gura, mi s-a intors stomacul pe dos. Acum un mic mare adevar:

„Se stie ca viteza luminii este mult mai mare decat cea a sunetului. De aceea, oamenii par luminosi, pana ii auzi vorbind!”

Urmatorul clip ar trebui sa iti dea de gandit in ce priveste a-i judeca pe oameni, oricum. Priveste gestica fetei arbitrilor si publicului inainte apoi priveste ce se intampla dupa. O sa ramai impresionat, te asigur!

De astazi inainte, uita-te la pagini!

Cum e cu inspiraţia

Mai puteti numara de cate ori v-ati plans ca nu aveti inspiratie? Mai stiti de cate ori va venea sa va dati cu capul de banca la scoala, sau de birou acasa ca nu va iese compunerea sau nu stiai ce sa mai scrii ca sa faci 4 pagini A4 de eseu?

Ei bine, daca tu poti numara de cate ori ai facut lucrul acesta, esti un caz fericit. Eu nu pot. Si ce ne facem, dom’le? Cred ca nu e mare lucru de facut in privinta acesta. Se pare ca asa cum ai si tu vointa, si cateodata chiar nu ai chef sa faci un lucru, asa este si cu inspiratia. Pur si simplu, nu vrea sa vina la tine, sau vrea, dar sa te ocoleasca…ghinion! :)

Fara sa ma lungesc prea mult, ca a propos, nici eu nu prea am inspiratie, vreau sa incerc sa gasesc niste metode de „a atrage” inspiratia:

  • fa un dus fierbinte (mda, Romania, fara apa calda, era sa uit);
  • culca-te, sau citeste ceva;
  • incearca sa faci ceva ce nu are legatura cu activitatea ta din momentul acela nefericit( fa mancare sau fa-ti pantofii, scrie la mate);

Continuati voi lista, pentru ca eu sunt in pana mare de idei, inspiratia a cam trecut pe langa mine.

Eu ma duc sa scriu la mate…

„Chestiunea” zilei:

Laboratorul de info, la o ora prea matinala pentru noi, toti citeam de zor ce trebuia sa prezetam in proiect…profu’ face spectacol:

„Stingeti toate monitoarele!” (tin neaparat sa precizez ca prezentarea era pe calculator, dar, ma rog :D )

Dupa 5 ore in care s-a vorbit de 4 ori despre acelasi lucru, profu’ de info :

„Ce repede va plictisiti…”

…si acum exemplu de maturitate si spirit anticipativ dezvoltat:

„Ma repet (in pauza deja, pff!), si poate va plictisesc…!” (nu, serios!)

Comentariile aferente acestui articol sunt rezervate doar elevilor care s-au plictisit la ora de informatica.

Rog pe domnul profesor (al carui nume nu il dezvalui, pentru ca il stie si singur) sa nu se supere daca in cazul in care imi gaseste blogul citeste acest articol.

XII-A, simtiti-va liberi sa aduceti comentarii. Serios, chiar va rog! :)

Tu eşti totul!

Probabil ca deja foarte multi dintre voi cunoasteti deja clipul urmator. Este un clip care cred ca a impresiunat pe toata lumea, si cred ca inca va impresiuna si in continuare. Iti da putin de gandit. Poate ca te va ajuta sa realizei ce multe face Domnul tau pentru tine, si ca fara El vei ajunge undeva departe de adevar si de lucrurile care iti fac bine. O sa las imaginile sa vorbeasca de la sine.

Temperament vs Caracter

Intotdeauna m-am intrebat daca temperamentul poate influenta caracterul unui om, si daca da, cum?

Nu stiu daca ti-ai mai pus intrebarea asta vre-odata, dar te intreb eu: „Crezi ca temperamentul unei persoane ii poate influenta caracterul?”

Probabil ca da. Un melancolic va dezvolta aptitudini spre chestiile mai sensibile probabil, pe cand un coleric va avea tendinte spre niste activitati ce implica energie si persoane. Dar totusi, cum influenteaza astea caracterul tau?

Initial ma gandeam ca probabil un melancolic o sa inceapa sa fie mult mai rochietras decat ar trebui si va dezvolta acele complexe de inferiorite. Colericul in schimb, este la polul opus. Acesta va fi excesiv de galagios si impulsiv, si probabil va cadea in extrema complexului de superioritate. Dar lucrul acesta nu poate fi asa, cel putin Creatorul nu asta a vrut sa faca dandu-ne temperamente diferite. Desi asa s-ar parea la prima vedere (pentru ca atunci cand te gandesti la melancolic zici: „timid, retras, complexat”, iar cand zici de coleric te gandesti la multa energie canalizata unde nu trebuie), si poate ca multi se gandesc sa raspunda la intrebarea pusa mai sus prin: „da, temperamentul influenteaza caracterul intr-o mare parte” eu gandesc putin diferit.

Am luat temperamentul melancolic si coleric ca exemple pentru ca acestea doua sunt extremele (vreau sa precizez ca cele 4 temperamente sunt : flegmatic, coleric, melancolic si sangvinic, iar nicio persoana nu are un temperament pur, ci este o impletire de mai multe, unde domina unul in mod special, de exemplu, cineva poate fi flegmatic si coleric in acelasi timp, dar sa predomine mai mult partea colerica).

Revenind, parerea mea este ca orice temperament ai avea, el a fost pus in tine de Cel care te-a creat doar cu scopul de a ajunge la caracterul exemplului perfect, anume al Domnului Isus Hristos. Caractere bune se pot forma in oricine, chiar daca acestea sunt nuantate putin, dar totusi, sa privim partea buna, anume ca vom avea parte de o diversitate in felul acesta.

Oricat de energic sau de retras ai fi, in tine poate creste un caracter superb, iar asta numai daca atitudinea ta in fata circumstantelor este una corecta si morala din toate punctele de vedere. Incearca sa iti creezi un set propriu de incredintari corecte, apoi invata si incearca sa pastrezi in plinatatea lor toate principiile de viata.

Stiu ca vei reusi daca iti propui sa faci asta!

Întrebare(1):

Sa incep sa vorbesc despre perfectiune. Ceea ce vei citi in continuare va fi si un mic test psihologic pentru tine. Gandeste-te la notiunea de „perfectiune”. Stii ce este aceea, perfectiune? Poate ca iti poti imagina sau poti avea o perceptie despre ceea ce inseamna perfectiunea. Si totodata stiu si eu si tu ca nu exisa lucruri perfecte in lumea aceasta. Singurul care este perfect si desavarsit este Dumnezeu.Si acum vine si intrebarea mea:

„Din moment ce omul nu a vazut sau nu a creat ceva perfect, de unde vine conceptia aceasta de <<perfectiune>>? Nu ai vazut, auzit, creat, atins un lucru perfect. De unde stie omul ce inseamna perfectiunea?”

Si raspunsul meu: Simplu. Omul a dobandit aceasta posibilitatea de a percepe perfectiunea doar din faptul Dumnezeu i-a insuflat aceasta intelepciune. Prezenta Lui este peste tot! Simplu Lui prezenta in lumea aceasta face ca toata fiinta sa aiba treaza in ea o constiinte ce zice: „Trebuie sa exista perfectiune divina, trebuie sa existe Dumenezeu!”

Acum raspunde si tu la intrebare…

Există coincidenţe?

Din moment ce doi gemeni nu se vor asemana niciodata in proportie de 100%, iar „perfectiunea” inca nu a fost inventat de om, si nici vreo masina a timpului care sa iti arate ce se va intampla in viitorul foarte apropiat, tot asa nu cred ca aceste coincidente exista. Ba, de fapt ele exista, dar vorbind doar metaforic.Traim intr-o lume unde daca citesti zodiacul, esti atat de prins de ceea ce scrie acolo, si atat de mult ii dai crezare, incat incepi sa cauti „coincidente” in viata ta, care trebuie sa semene cu ce scrie acolo. Si daca nu exista, le creezi! Wow! E un fel de ati fura singur caciula, fenomen numit de mine: „self-automanipulare”.vaca1.jpg

„Mergeau 2 cucoane la magazin si se intalnesc. Una din ele zice:

<<Ce faci, ce cumperi?>>

<<Pai, carne.>>

<<Ce coincidenta! Eu carne, tu carne! Si ce fel de carne?>>

<<Pai, de vaca…>>

<<Ce coincidenta! Eu vaca, tu vaca!>>”
Noh, ai grija ca atunci cand o sa cauti singur(a) urmatoarea coincidenta, sa nu ajungi in postura de animal cu stomac cvadricameral.
Acum, trecand si la lucruri mai serioase pe tema aceasta a coincidentelor, nu vreau decat sa continuu ceea ce am inceput in primul paragraf. Atunci cand lumea nu poate explica un fenomen, i-a spus „minune”. Atunci cand era prea jenant sa zici ca a te intalni in aceeasi zi, pentru a cumpara aceeasi carne de vaca (e logic ca te duci la macelarie sa cumperi carne…de care, asta tine de gusturi. Tip! Nu luati din aia de porc :-j ) este o „minune”, lumea i-a zis coincidenta. Si au plecat impreuna sa cumpere carne de vaca.Cum nici norocul nu exista (nu cred ca o sa scriu blog si pe tema asta ca sa nu devin plictisitor), coincidenta cu atat mai putin. De ce? Pentru simplul fapt ca exista Cineva care este orchestratorul intregului Univers. El este factorul logic care ordoneaza si supune lucrurile. Nu are cum sa te intalnesti cu cineva din pura intamplare. Lucrul acesta a fost posibil doar pentru ca Cineva a VRUT sa se intample asta. Crezi ca apa exista pe Pamant din intamplare, din coincidenta? Crezi tu si evolutia tehnica la care suntem expusi din ultimii ani a crescut din coincidenta? Probabil au trebuit mai multe descoperiri ca sa ne dam seama de fapt ca exista o Forta Creatoare ce ordoneaza totul in lume. Toate dovezile arata cu degetul spre o singura fraza >> coincidentele nu exista decat atunci cand noi incercam sa le plasmuim, sa le imaginam, dar totusi, ele nu parasesc sfera gandirii noastre limitate, pentru ca altfel ar muri in exterior. Suntem celula gazda a tot ceea ce este ireal si dorim sa existe, pentru ca in afara noastra, multe lucruri pier.Inceteaza sa mai creezi coincidente, fara tine, ele nu exista! (nu fi si tu „rumegator”). O zi frumoasa!