6 motive pentru care pastorii ar trebui să scrie un Blog – Abraham Piper

6 Reasons Pastors Should Blog
March 31, 2008 | By: Abraham Piper

„În acest articol vreau să conving cîți mai mulți pastori cu putință să se așeze și să-și facă un blog astăzi. Dacă nu pot să-i conving pe ei aș vrea să-i conving pe cei ce merg la biserică să-și „hăituiască” pastorul pînă va face asta.

OK, poate e o afirmație puțin exagerată. Poți fi un pastor bun și să nu scrii un blog.

Oricum, iată de ce cred eu că ar fi bine pentru tine și pentru congregația ta dacă ai face acest lucru.

Pastorii ar trebui să scrie un blog pentru ca

1. … să scrie.

Dacă ești pastor, probabil că deja știi ce valoare are scrisul pentru gîndire. Prin scris te scufunzi în noi idei și noi fețe interioare, ascunse ale unui subiect. Dacă te vei strădui să scrii bine te vei strădui în același timp să și gîndești bine.

Apoi, atunci cînd împărtășești noi idei și noi gînduri de profunzime, cititorii te vor urma, oriunde te-ar purta scrisul tău bun sau felul tău bun de a gîndi.

Nu există nici o cale mai bună de a-ți împărtăși cu rapiditate și simplitate cele scrise și gîndite de tine decît prin a menține un blog. Și dacă ești serios în ce privește blogul tău, asta o să te ajute nu doar în felul tău de a gîndi dar și în a te autodisciplina, deoarece oamenii o să înceapă să aștepte gînduri profunde și de calitate în permanență de la tine.

2. …să învețe.

Pe toți pastorii pe care i-am întîlnit le place să vorbească. Mulți dintre ei rîd de ei înșiși despre cît de vorbăreți și guralivi sînt tentați să fie.

Începe un blog.

În felul acesta un pastor are o modalitate de a completa ceea ce ar mai fi avut de zis Duminică, dar nu a apucat încă. Blogul este modalitatea perfectă de a da mai departe acea imagine perfectă de analogie pe care tocmai te-ai fost gîndit s-o zici; da, acea imagine amuzantă dar totuși plină de esență pe care nu o puteai lega de nimic, oricît de mult te-ai străduit; acel ultim punct pe care l-ai sărit deși aveai nevoie de el la slujbă pentru a completa jocul de cuvinte în 8 puncte care dădea mesajul central: UMILINȚĂ.

Și nu numai pentru completările de la slujbă ori tîlcuirile pe care ar fi trebui să le dai, blogul este perfect pentru acele mici momente de adevăr, instant, care vin scrise în devoționale prin ziar ori reviste. Nu vei putea niciodată să scrii sau să ții o predică întreagă doar pentru acest „mici” adevăruri, dar cu ajutorul blogului tău, oamenii pot să învețe de la tine, la fel cum și tu ai învățat.

3. …să facă recomandări

După fiecare ședință de consiliere sau după fiecare discuție de după serviciu divin, pastorul recomandă ceva. Uneori o carte, alteori un sfat caritabil. Cîteodată e o chestie minoră de care are nevoie doar acel cuplu, uneori e doar ceva mai simplu: Isus.

Cu un blog, poți să faci recomandări la sute de oameni în loc de doar cîțiva. Unele recomandări pot fi potrivite doar pentru anumiți oameni, dar aceste cazuri sînt destul de rare. Sînt situații în care dacă un om te întreabă dacă știi vreun ajutor pentru scăpa de dependența de pornografie, atunci zeci de alți oameni au nevoie să știe același lucru, dar nu întreabă.

Scrie-o pe blog!

A face recomandări nu înseamnă doar a îndruma, a arăta oamenilor lucruri folositoare; este și un ton al vocii, un ambient per total pe care blogurile bune îl cultivă.

În general, blogurile nu sînt locuri bune pentru a face pe profesorul. În schimb, ele sînt ideale pentru a sugera. Am învățat, după ce scriu, să merg înapoi și să tai rîndurile acelea care sunau a poruncă sau chiar sugestii impunătoare, nu contează cît de corecte erau. Pentru că dacă este adevărat pentru cititorii mei, este adevărat și pentru mine, așa că de ce să nu zic ceva ca și cum eu aș fi cel slab, și nu ei?

Oamenii doresc să știe ca pastorul lor știe că el este un om obișnuit, o ființă umană imperfectă. Ei vor să știe că tu recomanzi lucruri pe care pe tine te-au ajutat în propriile-ți slăbiciuni. Dacă zici: „Cînd m-a luptat să slăbesc am făcut asta și asta,” sună altfel decît dacă zici: „Fă asta și asta dacă ești gras…”

Dacă îți folosești blogul pentru a încuraja oamenii prin a da sugestii și sfaturi începînd de la restaurante pînă la Isus Hristos, acest lucru va completa autoritatea ta biblica pe care ți-ai asumat-o pe bună dreptate atunci cînd stai în spatele amvonului.

4. …interacționeze

Există numeroase metode prin care pastorii pot să-și țină degetul pe vena celor pe care-i păstorește pentru a le lua pulsul. Blogul, în acest caz, nu este neapărat necesar, dar chiar și așa, el este un mod nou și folositor pentru a fi la curent cu părerile și întrebările oamenilor.

Cine știe ce serie de predici [1] ar putea să iasă după ce pastorul aude un feedback surprinzător în legătură cu acele devoționale de 30 de secunde, care nu pot fi făcut predici?

5. …pentru a-și dezvolta un ochi pentru lucrurile folositoare

Fie bine fie rău, cei mai mulți bloggeri devotați trăiesc cu acestă întrebare în permanență: „Se poate scrie asta pe blog?” Asta se poate transforma într-un lucru care are loc permanent în capul tău, un fel de dependență psihică, dar eu să-i dau o notă de optism: acest lucru te determină să-ți faci un obicei din a căuta tot timpul lucrurile de profunzime, înțelepciunea și valoarea în fiecare situație, oricît de neplăcută ar fi ea.

Dacă îți vei trăi viața căutînd ce este valoros în fiecare lucru, oricît de mărunt ar fi, vei înțelege mai mult din ce Dumnzeu are să te învețe. Și cu cît El te învață mai mult, cu atît tu vei putea să-i înveți mai mult și pe alții la rîndul tău. De îndată ce începi să fii inspirat și să strîngi idei o să descoperi că aceste lucruri noi pe care le-ai văzut și le-ai învățat o să-ți îmbogățească cu mult nu doar blogul ci și viața.

6. … pentru a fi cunoscuți [2]

Acesta este cel mai mare avantaj pentru pastori, în viziunea mea.

Oamenii te aud dînd multe învățături; este probabil modul principal prin care cei mai mulți dintre ei te cunosc. Predici Duminica, înveți Miercurea, ai mesaje la nunți, înmormîntări, întîlniri de tineret etc.

E bine asta – e treaba ta să le faci. Dar asta nu e tot ceea ce tu ești. Știu că nu ai nevoie să-ți zic asta, dar tu ești cu mult mai mult decît doar ideile tale. Ideile sînt părți esențiale din identitatea ta, dar totuși, sînt părți.

Ești soț și tată. Ești prietenul unor oameni și inamicul altor oameni. Poate că îți plac „Nittany Lions” [3]. Poate că urăști salata de fructe. Poate că te chinui, ai probleme cînd vine vorba de rugăciune. Poate că ascultînd corul de copii weekend-ul trecut a fost -spre surpriza ta – cea mai mișcătoare experiență de închinare pe care ai avut-o vreodată.

Acestea sînt lucrurile care-l compun pe bărbatul care conduce biserica. Sînt ferestrele spre personalitatea ta care probabil stau închise atunci cînd înveți din Biblie. Cîteodată oamenii au nevoie să privească în interiorul tău – nu tot timpul și nici în fiecare cameră – dar oamenii au nevoie de un anumit grad de acces spre tine, ca și persoană. Blogul este una dintre căile de prin care-i poți ajută să facă asta.

Nu poți fi prietenul fiecăruia cum a menține un blog nu este o modalitate prin care arăți că poți face asta. E pur și simplu o cale pentru cei pe care-i păstorești ca să te cunoască ca și ființă umană, chiar dacă tu nu-i vei putea să ajungi să-i cunoști pe ei. Acest lucru este valoros, nu pentru că tu ai fi tare extraordinar, ci pentru că „a conduce” [4] reprezintă mai mult decît cuvintele pe care le spui. Dacă practici întocmai acel tip de sfințenie pe care oamenii îl așteaptă de la tine, atunci însăși viața ta deschisă înaintea lor înseamnă o bună conducere – chiar dacă dai greș.

Concluzie

Pentru cei mai mulți dintre voi, orice veți publica online va doar o mică piesă din imaginea de ansamblu a conducerii voastre pastorale. Dar dacă vei menține un blog care este și muțumitor și personal poate fi o mică piesă importantă.

Îți va da acces la inimile și mințile oamenilor într-un fel unic, dîndu-le posibilitatea să te cunoască ca un întreg, nu doar pe fragmente. Nu vei mai fi doar un predicator și un învățător ci și un tip căruia i-a fost greu să instaleze un leagăn pentru copiii săi weekend-ul trecut. Oamenii se vor deschide către tine pe măsură ce tu te vei deschide către ei în acest fel. A lăsa pe oameni să prindă o frîntură sinceră din viața ta va adăuga autenticitate în învățătura ta și adîncime în lucrarea ta.”

Translated by Andrei Jităreanu, Copyright © 2009 John Piper. Used by permission. Website adress: www.desiringGod.org

Tradus de Andrei Jităreanu, Copyright © 2009 John Piper. Folosit cu permisiune. Adresă website: www.desiringGod.org
___________________________________________________________________________________________
Notele traducătorului care nu apar în articolul original, date cu scopul de a face cititorul să înțeleagă mai bine, mai aproape de original sensul unor cuvinte sau idei:
1 sau slujbe
2 cu sensul de a fi cunoscut ca persoană, nu pentru a deveni faimos
3 mascota Universității de Stat din Pensylvania și a echipelor ei de atletism
4 leadership – în original

Dacă ți-ai șters blogul de pe WP.com…

… așa cum am făcut eu cu acest blog, și îl vrei înapoi, îl poți recupera. Deși scrie clar că

If you do not want to use your WordPress.com blog any more, you can delete it. This CAN NOT be undone. It is permanent.

Cum faci?

Apelezi la amabilitatea staff-ului tehnic de la wordpress.com. Sunt niște băieți tare de treabă, spre deosebire de mulți webmasteri cu care am intrat în contact în odiseea mea pe Internet.

Scrie-le un e-mail

În 3 ore mi-a răspuns la e-mail, mi-a explicat amabil că a reușit să-mi recupereze blogul cu ceva dificultăți și că dorește să nu se mai întîmple asta pe viitor. Toate laudele lor. Zic bravo și mulțumesc!

Nu uita în e-mail să precizezi adresa vechiului blog, motivul pentru care îl vrei înapoi și nu uita să spui „Te rog frumos”, „aș aprecia dacă” și „whatever the answer is, I thank you for listening to my unusual request.” Și să te semnezi.

Listă cu site-uri de fotografie

Lista cuprinde situri/bloguri ale unor fotografi din întreaga lume cît și reviste online de fotografie, agenții de fotografie. Lista nu poate fi preluată decît cu acordul meu. (Andrei Jităreanu)

Cuprins:

    Fotografi de documentare: pag. 2-6
    Reviste online de fotografie: pag. 7
    Agenții fotografice/situri fotografice: pag. 8
    Alți fotografi pag. 9

anddoGraphia

Noul meu blog în limba engleză, cu tema de bază: lumina. Lumina naturală care ne impresionează filmele aparatelor de fotografiat sau a celor digitale, lumina ce vine în urma înțelepțirii minții noastre, în urmă „luminării” ei, și cel mai important: Lumina, care este Dumnezeu.

Un blog despre Lumină, lumină și iluminări, despre fotografie, cu fotografii și… luminări de creier.

http://anddographia.wordpress.com

anddoGraphia

Andrei

Iarăși idoli

andrei_: oricum cei din lista de mess nu-s interesati de ce scriu eu, cred ca i-am plictisit
andrei_: azi au intrat doar 2 de pe status
Interlocutor: andrei…
andrei_: da?
Interlocutor: ..poate 1 din aceia 2 a renuntat la vreun idol astazi…
andrei_: pot sa public replica asta, da?
Interlocutor: da :)

Idoli

Andrei

Interviu cu Tim Challies

Tim Challies este cu singurață printre cei mai cunoscuți bloggeri evanghelici din blogosfera englezească. Blogul său înregistrează un număr de vizite impresionante în fiecare zi (în jur de 9 000 de abonați pe zi). Se ocupă cu recenzii de cărți pe blog dar și cu articole din cotodian. Tim este de asemenea și tătic. Dacă despre viața sa ca blogger se poate afla multe cintindu-i blogul, mai puține se știau despre viața lui ca părinte.

Tocmai acest lucru îl tratează interviul de pe 29 martie, pe care puteți să-l citiți Aici.

*dacă ai probleme cu engleza, poți folosi Google Traducere. Funcționează mulțumitor

În sacou şi fără cravată

Pentru că sesiunea studenţească a luat sfîrşit, „La Anddij… în sesiune” a devenit „La Anddij… în sacou”. Şi aceasta nu pentru că Marius Cruceru e fără cravată, ci pentru că am dorit să fiu inspirat în continuare de sacoul tatălui meu, dar şi de sacoul Tatălui meu ceresc.

În cer n-or să ne dea sacouri, nu? Cred că nu, tocmai de aceea îl port acum, cît mai pot.

Şi pentru că nici mie nu-mi şade bine cu cravată cînd scriu pe blog, o să mă alătur mai sus amintitului tot într-o postură fără cravată, dar în sacou.

Un articol despre cravată aici şi unul despre sacouri tot aici.