Când îți întorci privirea spre El

Cînd îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie… (Psalmul 34:5)

De multe ori ne trezim cu fața îndreptată spre orice, doar spre Dumnezeu nu. Uneori, chiar ne trezim dimineața, la propriu, cu fața (sau mintea) la tot felul de alte lucruri în afară de Dumnezeu. Deși El ar trebui să fie locul înspre care se îndreaptă mereu privirea noastră, constatăm cu regret că nu este așa tot timpul.

Am observat ceva: de fiecare dată când te concentrezi spre un alt lucru decât Dumnezeu, sfârșești nefericit – în schimb, atunci când îți întorci privirea cu adevărat spre Dumnezeu, găsești fericire și te luminezi de fericire. Și nu doar atât!

Când îți întorci fața spre El:

– regăsești scopul pentru care trăiești
– ești recunoscător pentru că ai păcatele spălate prin sângele Mielului
– fața și inima ți se luminează de bucurie și se umplu de pace
– nu mai vezi necazul ci Îl vezi pe Dumnezeu cum îți stă alături
– ești umplut de putere
– îți dai seama că este singurul care contează cu adevărat
– nu mai poți sta în picioare și te prăbușești înaintea Lui
– te ridici un om nou
– găsești cea mai de preț comoară a Universului
– ziua de mâine nu te mai preocupă

Poate cea mai grea rugăciune pe care obișnuiesc s-o fac

Una dintre cele mai grele rugăciuni pe care le-am făcut vreodată sună cam așa, cu scrîșnituri din dinți: „Doamne, nu îndepărta de la mine nici o greutate sau necaz care m-ar putea aducea mai aproape de Tine și de caracterul Tău. Nu le lua de la mine dacă acestea mă vor învăța voia Ta.”

Încă obișnuiesc să mă rog așa.

Dacă am învățat ceva în ultimul timp este că Dumnezeu ne iubește atât de mult încât nu ne lasă să nu trecem prin probleme, pentru că doar așa putem învăța adevăratele valori ale vieții și putem simți miracolul victoriei atunci când acesta se înfăptuiește.

Spuneam cîndva că „este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.”

Așa că prinde la inimă, Dumnezeu lucrează spre binele tău prin problema ta!

(În)depărtarea

Am fost inspirat de fotografia de mai sus urcată de Emanuel. Nu m-am putut abține să nu mă gîndesc imediat la faptul că Dumnezeu este descris ca statornic, imuabil. Dumnezeu este descris ca stâncă tare, de neclintit, de neschimbat. Hristos este temelie tare și prin El se țin toate lucrurile.

Pe scurt, Dumnezeu nu se schimbă, Dumnezeu își păstrează poziția în veci de veci. Așa că nu e cel mai înțelept lucru să aruncăm vina pe Dumnezeu pentru ceea ce ni se întâmplă nouă. Prima dată trebuie să învățăm să privim în oglindă. S-ar putea ca eu, tu, să nu facem ceva corect.

O ambiție sfîntă

Fiind inspirat de John Piper, după ce i-am citit AICI o predică de a sa, m-am gîndit la acest articolaș pentru voi.

Să facem cunoștință – Mă numesc „Ambiție”

O ambiție, adică o dorință puternică, poate un ideal, un scop precis pe care dorești mult să-l atingi, înaintea oricărui alt lucru. Cam așa aș defini eu ambiția.

Înțeleg prin ambiție sfîntă acea dorință după… sfințenie, desigur, pentru că numele ne dă și definiția. Dar hai să nu ne cramponăm la definiții și lucruri exact, deoarece cînd vorbești de termeni abstracți prin excelență, cum ar fi „ambiție” și „sfințenie”, atunci lucrurile depășesc granița cuvintelor, a rațiunii și minții. Aici întrăm pe un teren unde trebuie să începem să gîndim cu inima.

O ambiție sfîntă

Viața mea ar trebui să aibă o ambiție sfîntă, însă această ambiție nu este ca toate celelalte. Ea trebuie să fie mai puternică decît oricare alte, care să domine clar în fața lor și care să mă facă să o aleg înaintea oricărei alteia. Este un termen pretențios această „ambiție sfîntă”, dar pe cît de pretențios pe atît de necesar și impetuos. Să ai ceva ce vrei cu toată viița ta să faci, să ai ceva incredibil, o putere Dumnezeiască în tine care să împingă și să-ți dea putere.

Dar ce este această „ambiție sfîntă”? Tu cum o înțelegi? Sau mai bine hai să vedem ce ambiții au avut înaintașii noștri:

„Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!” (Psalmii 119-40)

„Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.” (Psalmii 27:4)

Care este ambiția sfîntă a lui Dumnezeu?

„Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?” (Ezechiel 18:23) – Dumnezeu dorește să ne schimbe, să ne vindece și să ne aducă lîngă El pe veșnicie.

„Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22-42)

Tu ce ambiție ai?

Ar trebui să ne identificăm și noi cu aceste ambiții? Aceea de a ajunge cu orice preț să-L vedem pe El, voia Lui să coincidă cu a noastră… aceea de a vesti Adevărul în lume, pentru ca și alte suflete să capete iertare și mîntuire… într-un cuvînt, ambiția noastră să fie Dumnezeu.

De ce aș avea această ambiție?

Pentru că El te-a mîntuit. Mai este nevoie de vreun motiv în plus? Nu cred. Chiar dacă scriu stîngaci și nu am reușit să te motivez, totuși nu e te motivez, ci El, prin tot ce a făcut pentru tine.

Andrei
Dumnezeu este ambiția mea.

I’m Safe. I’m with the Firemen

Ultimele fotografii ale unui fotograf pe nume Bill Biggart mort pe 9/11.2001. Tot ce au găsit asupra lui era echipamentul foto ars, 6 role de film și un card pe care erau 150 de fotografii. Ce se afla pe card puteți vedea aici. Sînt pozele făcute cu cîteva secunde înainte să cadă și al doilea turn WTC. După ce l-a sunat soția, iată ce i-a zis el:

“I’m safe,” he assured her, “I’m with the firemen.”

Au fost ultimele cuvinte pe care le-a mai spus înainte să se prăbușească și celălalt turn.

Se credea în siguranță cu pompierii. De multe ori și noi ne credem în siguranță cu oamenii și ne punem uneori o încredere mai mare decît trebuie în ei în locurile unde nu ei ar trebui să fie cei demni de încredere ci Dumnezeu. Sînt sigur că dacă era cu Dumnezeu și nu cu pompierii, Acesta ar fi putut să-l scape de moarte. El poate, așa cum a făcut cu atîția creștini care au fost scoși de sub dărîmîturile de la WTC.

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra” (Psalmii 37-5)

I’m not safe with the firemen; I’m safe with God.

Ca… apa prin strecurătoare

Poate ați auzit de multe ori expresia: a trecut ca gîsca prin apă. Ei bine, să vedem acum cum trece apa prin… strecurătoare:

„Era un frate odată care tot timpul îi punea pe cei din biserică să memoreze Cuvîntul lui Dumnezeu. Parcă avea un tic, tot timpul fratele acela îți spunea să înveți pe de rost versete din Biblie.

Vine și un copil care îi spune că el nu are memorie, și nu poate să învețe mai nimic pe de rost. Tocmai din această cauză i se pare inutil să mai încerce să citească versetele alea de atîtea ori, că oricum nu îi intră în cap.

Văzînd aceasta, fratele respectiv îi dă o sită, ceva ca o strecurătoare și îl trimite pe acel copil la baie, și îi spune să dea drumul la apa de la chiuvetă și să umple cu ea strecurătoarea. Copilul, evident, se duce și nu reușește să o umple, apoi vine înapoi la fratele respectiv și îi zice că n-are rost, că nu tot nu se umble, deoarece apa curge prin găuri.

Fratele îi răspunde: „Strecurătoarea aceea semănă cu mintea ta, iar apa care curge de la ciuvetă este Cuvîntul lui Dumnezeu. Poate că mintea ta nu poate să-L memoreze așa cum o fac alții, dar măcar (arătînd spre strecurătoare) mintea ta va fi mult mai curată după ce vei citi Cuvîntul va trece prin ea.”

________

Fiecare să ia pentru el ce dorește din această mică povestioară cu un mare tîlc atît de profund.

E adevărat că mintea noastră, odată cu înaintarea în vîrstă a căpătat tot mai multe găuri și s-a transformat într-o adevărată strecurătoare care abia dacă mai poate ține ceva apă în ea, dar chiar și așa, este esențial să studiem Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, care este Adevărul venit de la Domnul, insuflat de El, așa cum spune 1 Timotei 3:16.

Adevărul ne va face liberi… și mult mai curați și sfinți!

Andrei

anddoGraphia

Noul meu blog în limba engleză, cu tema de bază: lumina. Lumina naturală care ne impresionează filmele aparatelor de fotografiat sau a celor digitale, lumina ce vine în urma înțelepțirii minții noastre, în urmă „luminării” ei, și cel mai important: Lumina, care este Dumnezeu.

Un blog despre Lumină, lumină și iluminări, despre fotografie, cu fotografii și… luminări de creier.

http://anddographia.wordpress.com

Andrei