Credința – mai mult decît o încredere

Şi credinţa este o încredere neclintită […] (Evrei 11:1)

Am decis să „tai” versetul 1 din Evrei 11 tocmai pentru că era nevoie de un Stop. Citim versetul acesta de multe ori cînd vorbim despre credință, spunem că este definiția credinței, doar că de multe ne grăbim și țopăim în ritm alert peste cuvinte. Accentul tot timpul cade pe „lucrurile care nu se văd”. Poate doar eu pățesc așa.

Vreau să asemăn credința pe care o avem cu un… cazan mare cu ciorbă. De ce? O să vezi imediat, dacă citești în continuare.

Dacă analizez versetul, atunci observ că de fapt credința nu este deloc similară, sinonimă, echivalentă cu încrederea. Sunt două lucruri diferite în a avea încredere în cineva și a crede în cineva.

Că tot am terminat profilul real și am făcut multă matematică, și ca să evidențiez mai bine ideea de credință, iată o ecuație: CREDINȚA = ÎNCREDERE + NECLINTITĂ

Și bineînțeles, aceasta este doar o singură calitate a credinței, anume că este neclintită, imuabilă, de nezdruncinat, de nezguduit. Ecuația trebuie să continuie încă cu multe plusuri (+). Credința, ca să să numească credință, trebuie să aibă acest plus. Ea e mai mult decît o simplă încredere, ea are nevoie să fie o încredere necondiționată, nemediată și nealterată. Dacă în credința mea sau a ta există doar fărîme, umbre de îndoială, aceasta nu mai acel + neclintită, și se transformă în necredință ori o banală încredere.

Iată de ce am asemănat credința cu un cazan mare cu ciorbă: credința este ciorba, iar îndoiala, cît de mică ar fi ea, o s-o asemăn cu o picătură de otravă concentrată. Ce se întîmplă dacă dau drumul acelei picături în cazanul cu ciorbă? Cu siguranță ciorba aceea nu va mai fi mîncată de nimeni. Sau tu te-ai risca să o guști?

Eu cred că tot așa este și cu credința noastră. Suntem chemați la desăvărșire în mai multe rînduri în Scripturi. Suntem chemați să ne dezvoltăm nu doar o stare infantilă a credinței, numită „încredere” ci o credință adevărată, puternică, acea încredințare neclintită și nezdruncinată în lucrurile care nu se văd, în Dumnezeu care dă mîntuire oricui crede acest lucru.

I’m Safe. I’m with the Firemen

Ultimele fotografii ale unui fotograf pe nume Bill Biggart mort pe 9/11.2001. Tot ce au găsit asupra lui era echipamentul foto ars, 6 role de film și un card pe care erau 150 de fotografii. Ce se afla pe card puteți vedea aici. Sînt pozele făcute cu cîteva secunde înainte să cadă și al doilea turn WTC. După ce l-a sunat soția, iată ce i-a zis el:

“I’m safe,” he assured her, “I’m with the firemen.”

Au fost ultimele cuvinte pe care le-a mai spus înainte să se prăbușească și celălalt turn.

Se credea în siguranță cu pompierii. De multe ori și noi ne credem în siguranță cu oamenii și ne punem uneori o încredere mai mare decît trebuie în ei în locurile unde nu ei ar trebui să fie cei demni de încredere ci Dumnezeu. Sînt sigur că dacă era cu Dumnezeu și nu cu pompierii, Acesta ar fi putut să-l scape de moarte. El poate, așa cum a făcut cu atîția creștini care au fost scoși de sub dărîmîturile de la WTC.

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra” (Psalmii 37-5)

I’m not safe with the firemen; I’m safe with God.