De ce să NU trimiți mass-uri

Mass-ul, vestitul mass, adică mesaj instant întregii grupe de contacte a listei de Yahoo! Messenger, cine nu-l cunoaște?

De ce să NU trimți mass-uri sau orice altfel de năstrușnicie pe Messenger, e-mail (și aici mă refer la cele inutile, cum a fost cel de ieri, cu misionarii răpiți în Afghanistan):

1. Acest lucru se numește spam, adică lucruri nedorite pe adresa ta de mail, care au scopul de a îngreuna rețeaua la care ești conectat, și de a face o colecție de adresa cît mai amplă pentru a trimite în continuare mesaje nedorite sau chiar viruși de multe ori pe adresa ta.

2. Dă prost pentru imaginea ta, mai ales dacă ai pretenții. Dă prost dacă trimiți mesaje proaste și lipsite noimă, lipsite de informare exactă dintr-o sursă sigură. Am mai scris despre asta [1] [2]. Măcar de dragul imaginii tale personale, nu mai trimite aceste mesaje la toată lumea!

3. Irosesc cel putin 5 secunde din viața celui care îți citește mesjul. Și așa viața e scurtă cît un lat de palmă, nu-i fă pe alții să și-o irosească pe prostia ta.

În schimb, poți trimite unele lucruri interesante, descoperite de tine, sau auzite și verificate de tine ca fiind de interes oarecum general care merită promovate. Lucrează cu creierul cu care ai fost înzestrat de Dumnezeu, cu înțelepciune, spirit critic și de observație. Nu fi un ”messengerist ratat”! – am făcut o parafrazare preotului Vasile Filat, unde scria un articol cu titlul Nu fi un blogger ratat.

O ultimă idee: știai că ieri și azi firmele de telefonie au făcut bani serioși pe spinarea evanghelicilor? Evanghelici care din datul lor firesc se anunță imediat unii pe ceilalți cînd e vorba de o știre de acest gen, sînt uniți la așa ceva, ceea ce e bine. Partea mai puțin bună e că puțini evanghelici mai și gîndesc ceea ce trimit prin sms, iar pentru că pe evanghelici îi caracterizeaza buna credință probabil din această cauză sînt sau devin prea creduli cînd vine vorba de așa ceva, ceea ce e prost.
___________________________________________________________________________________________
[1] Circulață vă rog, circulați… pe Messenger voi, mass-urile?
[2] O viață pe Yahoo! Messenger, nu-i viață!

De ce să nu-ţi pui copilul (din tine) la televizor

Experimentul Sesame Street – poate fi folosit televizorul în educaţie?

În 1969 organizaţia CTW – Children’s Television Worksop, a creat un program educativ pentru copii – Sesame Street. Specialişti psihopedagogi au lucrat intens pentru a realiza o emisiune educaţională de referinţă. Ţinta era reprezentată de copii preşcolari iar obiectivele erau familiarizarea cu literele şi cifrele, extinderea vocabularului, dezvoltarea abilităţilor de ordonare şi clasificare a obiectelor, rezolvarea unor probleme simple. Peste 5,8 milioane de copii preşcolari din SUA au vizionat acest program.

Pe termen scurt, rezultatele au fost încurajatoare întrucât vocabularul copiilor care se uitau la emisiune era mai extins decât al celorlalţi. În mod similar, s-a remarcat o creştere a scorurilor la testele de alfabet şi clasificare (Cook, 1975).

Pe termen lung însă, s-a observat o incapacitate a copiilor de a folosi în conversaţie cuvintele învăţate. Ei nu au reuşit să pătrundă sensurile cuvintelor şi, ulterior, să le integreze în propoziţii şi fraze. De asemenea, capacităţile de a citi şi respectiv de a asculta explicaţiile profesorului la clasă au fost mai reduse. Obişnuiţi cu dinamismul provocat de permanenta schimbare de cadru, cu apariţia pozelor şi a explicaţiilor suport, copii nu au mai arătat acelaşi interes pentru lecturarea unei cărţi sau ascultarea unor indicaţii (Krugman, 1970, Russel, 1975).

 

 

 

_____________________________________________________________________________________________

logoff1

Deja nu mă mai intreb de ce acei care stau prea mult pe chat, gen Yahoo! Messenger se exprimă foarte uşor într-o fereastră şi delor într-o situaţie reală, sau de ce acei care folosesc excesiv televizorul, această gumă de mestecat pentru creier, au dificultăţi în exprimare, dau dovadă de lene în gîndire şi nu le mai plac cărţile. Pentru că nu sînt obişnuiţi cu aceste activităţi obişnuite pentru umanitatea de pînă la secolul Messenger, pentru că sînt obişnuţi ca să fie serviţi şi cred că totul din lumea aceasta există într-o cutie cu circuite şi se văd pe un ecran pixelat, iar literele cărţilor au fost înlocuite fie de literele ferestrei de chat fie de imaginile de pe site-urile de filme. De fapt în această situaţie se găsesc majoritatea tinerilor atinşi de flagelul tehnologiei.

Probabil că cel mai mare rău al societăţii moderne este faptul că am interpretat şi înţeles greşit tehnologia; aceasta are ca scop facilitarea activităţilor noastre zilnice, uşurarea comunicării şi transmiterii de informaţii, nicidecum să creeze dependenţă şi imposibilitatea transmiterii acestora în realitatea cea reală.

Vinovaţi? Să nu-i căutăm, ci să vedem în fiecare dintre noi un vinovat care a atentat la un drept fundamental a umanităţii, anume cel de liberă exprimare. Încă avem acest drept, dar sîntem în imposibilitatea de a-l folosi pentru că tehnologia ne învaţă să ne exprimăm virtual, nu liber, în realitatea cea reală.