Poate cea mai grea rugăciune pe care obișnuiesc s-o fac

Una dintre cele mai grele rugăciuni pe care le-am făcut vreodată sună cam așa, cu scrîșnituri din dinți: „Doamne, nu îndepărta de la mine nici o greutate sau necaz care m-ar putea aducea mai aproape de Tine și de caracterul Tău. Nu le lua de la mine dacă acestea mă vor învăța voia Ta.”

Încă obișnuiesc să mă rog așa.

Dacă am învățat ceva în ultimul timp este că Dumnezeu ne iubește atât de mult încât nu ne lasă să nu trecem prin probleme, pentru că doar așa putem învăța adevăratele valori ale vieții și putem simți miracolul victoriei atunci când acesta se înfăptuiește.

Spuneam cîndva că „este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.”

Așa că prinde la inimă, Dumnezeu lucrează spre binele tău prin problema ta!

God, bless the Internet!

Doamne, binecuvîntează Internetul!Vinerea aceasta (9 Octombrie 2009) aș dori să fie vinerea în care să ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvînteze internetul. Fie că ne place sau nu, sîntem obișnuiți sau nu, acesta ne-a invadat viețile și acum este cea mai răspîndită, rapidă și mai ușoară modalitate de informare și comunicare din istorie. Mulți nu sînt de acord cu internetul pentru că zic ei, dăunează. Și au dreptate. Dacă nu este folosit corect, cablul de internet se poate transforma într-un canal ce aduce multe murdării în casele noastre. Pe de altă parte, internetul se aseamănă cu un cuțit: îl poți folosi fie pentru a tăia pîine, fie pentru a ucide. Depinde cum este folosit. Doresc să cred că acest blog (alături de altele) este un exemplu „viu” al faptului că internetul poate aduce lucruri bune.

Deja introducerea este lungă, dar oarecum necesară, așa că o să trec la niște motive concludente de post și rugăciune pentru vinerea ce ne stă în față. Aș dori să fac o listă ca să o putem scoate la imprimantă și să putem să o avem în vedere toată ziua.

Să ne rugăm pentru:

1. ca Domnul să ne ferească de ispitele ce vin pe internet, de site-urile murdare sau de site-urile ce au ca scop clar împotrivirea față de Dumnezeu și Isus Hristos;

2. ca Domnul să dea înțelepciune liderilor noștri, puși peste noi de El, să vadă în internet o ocazie și nu o piedică pe calea mîntuirii. Să îi elibereze de prejudecăți și să-i facă să gîndească rațional și cinstit în ceea ce privește internetul;

3. ca Domnul să dea putere, inspirație prin Duhul Sfînt și putere celor care se ocupă de scrisul pe internet. Aceștia să fie acei oameni destoinici pentru orice această lucrare bună, să facă această lucrare cu frică de Domnul, și să zidească, nu să dărîme;

4. deși încetul cu încetul internetul devine indispensabil pentru noi, totuși să nu devină o obsesie sau o prioritate. Să conștientizăm că noi trebuie să controlăm internetul, iar nu internetul să ne controleze pe noi. Să realizăm faptul că familia și prietenii noștri nu sînt pe internet, ci în viața reală, nu cea online;

5. Dacă mai aveți și alte motive, sînt binevenite;

Să ne pocăim pentru:

1. că uneori am pierdut prea mult timp inutil navigînd pe Internet, timp ce putea fi folosit în slujirea altora sau slujierea Domnului; (Coloseni 4:5)

2. că există dintre noi care am privit la site-uri ce nu trebuiau accesate niciodată sau am zăbovit mai mult decît trebuie în fața unor imagini ce trebuiau înlăturate imediat din fața ochilor noștri; (Iov 31:1)

3. că am judecat uneori prea aspru pe cei ce folosesc Internetul și nu i-am înțeles de fiecare dată, și nici măcar nu am depus un minim efort pentru a-i înțelege; (Matei 7:1)

4. că am folosit Internetul cu lipsă de înțelepciune, l-am folosit pentru a intra în polemici ce niciodată nici nu au zidit și nici nu au ajutat cu absolut nimic pe nimeni, dimpotrivă au dărîmat și au descurajat ori mîniat pe ceilalți, l-am folosit pentru a atrage atenția asupra lucrarilor noastre și nu asupra Domnului tuturor lucrărilor.

Cine se alătură vineri acestui post? Cine crede că are nevoie de el?

Doamne, binecuvîntează Internetul!

Articol scris de Anddij
Spune și altora de acest post. Dă articolul celor ce crezi că sînt interesați și au nevoie de binecuvîntarea Lui

Cea mai importantă cerere în rugăciune

„Cea mai importantă rugăciune înseamnă ca cea mai importantă persoană din univers să facă cel mai important lucru din univers.

De aceea Isus pune această cerere la începutul rugăciunii Tatăl nostru: „Sfințească-se Numele Tău.”

Dumnezeu este cea mai importantă persoană din univers. Mai importantă decît toți ceilalți puși împreună.

Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune.” (Isaia 40:7)

În cazul lui Dumnezeu, a-L sfinți (în original: To “hallow” means to “sanctify” – în limba română nu există două cuvinte pentru „a sfinți”, sper să nu greșesc) înseamnă a-L pune deoparte în mintea și inima ta ca cel mai mara și mai frumos și mai valoros.

„Sfințească-se Numele Tău” înseamnă, ”Fă în așa fel încît Numele Tău să fie sfințit. Folosește-Ți puterea și înțelepciunea și dragostea infinită pentru ca miliarde de inimi și minți să Te admire și să te prețuiască mai mult ca orice lucru.”

De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor.” (Ezechiel 36:23)

Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.” (Isaia 48:11)

Roagă-L pe Domnul să te ajute ca să-ți faci din cea mai importantă rugăciune, cea mai des rostită rugăciune a ta. Și Cel pe care-L dorești cel mai mult îți va răspunde.”

Tradus după un articol de John Piper – The Most Important Prayer Request in the World

Rugăciunea lui Iaebeţ

Dacă străbaţi cartea 1 Cronici, o să dai de o listă lungă de nume, care chiar şi pentru cei mai perseverenţi cititori ai Bibliei este o adevărată provocare şi o „ispită” de a trece pur şi simplu peste acea listă de nume de oameni, urmaşii de la Adam pîna la Noe apoi fii acestuia.

În capitolul 4 cu versetele 9 şi 10 se observă o rupere de ritm, dacă pot să o denumesc aşa. Dăm peste ceva neaşteptat: un om cu rugăciunea sa. Este vorba de Iaebeţ. De ce acestui om, un urmaş a lui Iuda, i s-a dat mai mult decît numele său în spiţa neamului, şi nu doar numele, aşa cum s-a făcut cu toţi ceilalţi? Pentru că acest om a ştiut să se roage. Rugăciunea lui a fost lăsată acolo ca să învăţăm şi noi de la ea. Să privim la rugăciunea lui împreună:

Iaebeţ era mai cu vază decît fraţii săi; mamă-sa i-a pus numele Iaebeţ (Trist), zicînd: „Pentru că că l-am născut cu durere.” Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel, şi a zis: „Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mîna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” 1 Cronici 4:9-10. Apoi lista cu numele celor din seminţia lui Iuda continuă la fel de sec şi la fel de stereotipic.

Ce este aşa de neobişnuit la această rugăciunea? Eu aş zice că ultima propoziţie a versetului 10 ne dă răspunsul: „Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” Această rugăciune a fost o rugăciune ascultată.

În primul rînd, succesul acestei rugăciuni a depins de faptul că Iaebeţ a ştiut Cui se adresează: Dumnezeului lui Israel. De prea multe ori ne rugăm dintr-o simplă rutină sau din obişnuinţă şi uităm Cine este la capătul celălalt al firului. Iar a sta în rugăciune în faţa Dumnezeului celui viu şi adevărat impune mult respect, reverenţă şi smerire. Dacă uiţi în faţă Cui stai în rugăciune, oricît de bine intenţionată e rugăciunea ta, zic eu, mai mult ca sigur nu va fi ascultată.

Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele[…]„, cu sigranţă Iaebeţ nu s-a referit aici la ceea ce într-o rugăciune modernă ar suna cam aşa: „Doamne, binecuvîntează-mă şi întinde hotarele firmei mele de transport, fă-o mai mare cu un tir sau două camioane…” Ce înţelegi tu atunci cînd Iaebeţ a cerut Domnului să-i întindă hotarele? Pînă te gîndeşti tu, dă-mi voie să am o impresie personală: cred că acest lucru se referă la mărginirea omului, la hotarele înţelepciunii şi priceperii care au fost puse fiinţei umane, în opoziţie cu nemărginirea lui Dumnezeu. Cred că Iaebeţ a dorit să fie binecuvîntat cu nişte hotare lărgite într-un anumit domeniu ce ţinea de spiritualitatea sa: fie înţelepciune, fie putere sau oricare alt domeniu. Aminteşte-ţi că Solomon a cerut înţelepciune şi aceasta a fost pe placul Domnului, şi din cauza aceasta avem acum Pildele lui Solomon, Eclesiastul şi Cîntarea Cîntărilor – de la o rugăciune bine făcută şi bine primită de Dumnezeu.

[…] dacă mîna Ta va fi cu mine […]„, aproape că nu are nevoie de alte interpretări: Dumnezeu doreşte ca El să fie cel care ne însoţeşte, ne povăţuieşte, ne păstoreşte (vezi seria Impresia mea asupra Psalmului 23, o găseşti la pagina cu toate articolele de pe blog, dreapta sus), iar a fi însoţit de mîna lui Dumnezeu e ceva absolut necesar: Jonathan Edwards zicea în predica sa (care este considerată cea mai bună predică făcută pînă acum, se numeşte Păcătosul în mîna unui Dumnezeu mînios, despre care voi scrie pe viitor) că dacă Dumnezeu şi-ar trage mîna Sa de la noi chiar şi pentru o clipă, tot iadul ne-ar înghiţi pe loc. Sîntem dependendeţi de mîna protectoare a lui Dumnezeu. Cred că mîna Lui este un motiv de cerere care nu trebuie să lipsească în nicio zi a vieţii noastre.

[…] şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!…„, poate că Dumnezeu nu ne fereşte de toate suferinţele, dar cu siguranţă ne poate feri şi scuti de unele dintre ele. Cu siguranţă asta s-a întîmplat şi aici: Iaebeţ era în suferinţă… şi ce s-a întîmplat? „[…] Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.„, adică l-a binecuvîntat cu mărirea teritoriului său, ţinînd mîna Sa asupra lui şi ferindu-l de suferinţă. Oh, adevărate binecuvîntări!

Un om care a ştiut să se roage… alături de mulţi alţii din Biblie şi din zilele noastre. Pentru a primi binecuvîntările lui, trebuie să ştim să ne rugăm. De prea multe ori prea mulţi sîntem falimentari în acest domeniu. Dar despre rugăciune e încă mult de vorbit: ce cerem, ce nu cerem, de ce cerem, pentru cine cerem, pentru cine/ce ne rugăm, de ce mulţumim, cînd mulţumim şi alte întrebări şi aspecte.

____________________________________________________________________________________________

*Pentru o aprofundare recomand cartea lui Bruce Wilkinson, Rugăciunea lui Iaebeţ (The Prayer of Jabez: Breaking Through to the Blessed Life (Sisters, Oregon: Multnomah, 2000) a fost cartea cu cea mai ridicată şi rapidă rată de vânzare în 2001).