O ambiție sfîntă

Fiind inspirat de John Piper, după ce i-am citit AICI o predică de a sa, m-am gîndit la acest articolaș pentru voi.

Să facem cunoștință – Mă numesc „Ambiție”

O ambiție, adică o dorință puternică, poate un ideal, un scop precis pe care dorești mult să-l atingi, înaintea oricărui alt lucru. Cam așa aș defini eu ambiția.

Înțeleg prin ambiție sfîntă acea dorință după… sfințenie, desigur, pentru că numele ne dă și definiția. Dar hai să nu ne cramponăm la definiții și lucruri exact, deoarece cînd vorbești de termeni abstracți prin excelență, cum ar fi „ambiție” și „sfințenie”, atunci lucrurile depășesc granița cuvintelor, a rațiunii și minții. Aici întrăm pe un teren unde trebuie să începem să gîndim cu inima.

O ambiție sfîntă

Viața mea ar trebui să aibă o ambiție sfîntă, însă această ambiție nu este ca toate celelalte. Ea trebuie să fie mai puternică decît oricare alte, care să domine clar în fața lor și care să mă facă să o aleg înaintea oricărei alteia. Este un termen pretențios această „ambiție sfîntă”, dar pe cît de pretențios pe atît de necesar și impetuos. Să ai ceva ce vrei cu toată viița ta să faci, să ai ceva incredibil, o putere Dumnezeiască în tine care să împingă și să-ți dea putere.

Dar ce este această „ambiție sfîntă”? Tu cum o înțelegi? Sau mai bine hai să vedem ce ambiții au avut înaintașii noștri:

„Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!” (Psalmii 119-40)

„Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.” (Psalmii 27:4)

Care este ambiția sfîntă a lui Dumnezeu?

„Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?” (Ezechiel 18:23) – Dumnezeu dorește să ne schimbe, să ne vindece și să ne aducă lîngă El pe veșnicie.

„Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22-42)

Tu ce ambiție ai?

Ar trebui să ne identificăm și noi cu aceste ambiții? Aceea de a ajunge cu orice preț să-L vedem pe El, voia Lui să coincidă cu a noastră… aceea de a vesti Adevărul în lume, pentru ca și alte suflete să capete iertare și mîntuire… într-un cuvînt, ambiția noastră să fie Dumnezeu.

De ce aș avea această ambiție?

Pentru că El te-a mîntuit. Mai este nevoie de vreun motiv în plus? Nu cred. Chiar dacă scriu stîngaci și nu am reușit să te motivez, totuși nu e te motivez, ci El, prin tot ce a făcut pentru tine.

Andrei
Dumnezeu este ambiția mea.

Ca… apa prin strecurătoare

Poate ați auzit de multe ori expresia: a trecut ca gîsca prin apă. Ei bine, să vedem acum cum trece apa prin… strecurătoare:

„Era un frate odată care tot timpul îi punea pe cei din biserică să memoreze Cuvîntul lui Dumnezeu. Parcă avea un tic, tot timpul fratele acela îți spunea să înveți pe de rost versete din Biblie.

Vine și un copil care îi spune că el nu are memorie, și nu poate să învețe mai nimic pe de rost. Tocmai din această cauză i se pare inutil să mai încerce să citească versetele alea de atîtea ori, că oricum nu îi intră în cap.

Văzînd aceasta, fratele respectiv îi dă o sită, ceva ca o strecurătoare și îl trimite pe acel copil la baie, și îi spune să dea drumul la apa de la chiuvetă și să umple cu ea strecurătoarea. Copilul, evident, se duce și nu reușește să o umple, apoi vine înapoi la fratele respectiv și îi zice că n-are rost, că nu tot nu se umble, deoarece apa curge prin găuri.

Fratele îi răspunde: „Strecurătoarea aceea semănă cu mintea ta, iar apa care curge de la ciuvetă este Cuvîntul lui Dumnezeu. Poate că mintea ta nu poate să-L memoreze așa cum o fac alții, dar măcar (arătînd spre strecurătoare) mintea ta va fi mult mai curată după ce vei citi Cuvîntul va trece prin ea.”

________

Fiecare să ia pentru el ce dorește din această mică povestioară cu un mare tîlc atît de profund.

E adevărat că mintea noastră, odată cu înaintarea în vîrstă a căpătat tot mai multe găuri și s-a transformat într-o adevărată strecurătoare care abia dacă mai poate ține ceva apă în ea, dar chiar și așa, este esențial să studiem Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, care este Adevărul venit de la Domnul, insuflat de El, așa cum spune 1 Timotei 3:16.

Adevărul ne va face liberi… și mult mai curați și sfinți!

Andrei

Meditație (1)

De fiecare dată cînd îți vine să te justifici în față lui Dumnezeu sau cînd crezi că ți s-a făcut o nedreptate din partea Lui, gîndește-te că chiar dacă printr-o situație inimaginabilă, printr-o răsturnare de situație, fantastică, de neconceput, Dumnezeu ar decide să-și trimită toți sfinții în iad, chiar și așa El ar fi îndreptățit s-o facă, pentru că El este Dumnezeu și nu are nevoie de părerea ta atunci cînd El „comite nedreptăți”.

Inima înțelepților este în casa de jale a lui Flaviu*

Luni, 16 februarie 2009, undeva foarte devreme în zorii zilei, moare Flaviu-Otniel Pinghireac. Se anunța o săptămînă neagră pentru întreaga lui familie. Ce a urmat, e ușor de prevăzut. Multe lacrimi și regrete, multe flori și multă lume adunată pentru a alina durerea lui Vali și a Simonei.

Eu am refuzat să cred că viața acestui copil minunat a luat sfîrșit atît de devreme în zadar. Despre cine este Flaviu, am scris puțin mai înainte de acest articol. Pe toată durata zilelor de luni pînă miercuri, cînd a avut loc înmormîntarea, și apoi restul săptămînii, am avut în minte o singură întrebare: ”Cum mă voi face eu mai înțelept cînd jalea va trece?” Cu alte cuvinte, ce anume vrea Dumnezeu să mă învețe, să ne învețe? De ce a trebuit să fie plătit un preț atît de mare, o viață de copil, singurul copil, pentru a ne face pe noi mai înțelepți? Oare altfel nu se putea? Probabil că nu se putea altfel. Pentru mine era o datorie ca să învăț ceva din mortea lui Flaviu. Nu puteam trece peste aceste momente fără să învăț ceva, mai ales cînd lecția e plătita cu prețul vieții.

Ce am învățat eu, aș dori să știe și alții. Am învățat că ne naștem pe rînd dar murim pe sărite. Moartea e aleatorie, lipsită de orice maniere. Moartea nu zice: ”Ladies first”, moarte nu cruță pe nimeni, moartea nu așteaptă pe nimeni.

Am învățat că încă din momentul în care am fost țesuți în pîntecele mamei noastre, ne îndreptăm inevitabil spre moarte. Da, ne naștem pentru a muri.

Am învățat că toți sîntem egali în fața morții. Indiferent de cine am fost în viață, la sfîrșitul ei cu toții vom avea nevoie doar de 2 metri cubi de pămînt și 4 scînduri. Indiferent de cît am avut în viață, ne întoarcem în pămînt doar cu ce poate fi pus în sicriu. Un împărat a dorit să fie îngropat cu mîinile afară din sicriu. Întrebat fiinde de ce dorește aceasta, el a răspuns: ”Ca să vadă toată lumea că din toate bogățiile pe care le-am avut pe pămînt, nu am putut să iau nici una cu mine.” Moartea este cu siguranță cea mai democratică formă de expresie a omenirii.

Ce poate face moartea?

  • întrerupe agenda de lucru – orice avea de gînd un om să facă cu viața sa, este întrerupt. Planurile noastre sînt zadarnice în fața morții
  • întrerupe comunicarea – sub nici o formă nu se mai poate comunica cu cel ce a experimentat moartea, pentru că Dumnezeu a stabilit așa, a pus o despărțire între lumea noastră și cealaltă
  • întrerupe suferința – Flaviu a suferit mult, timp de 4 luni… acum este în sînul lui Dumnezeu și este mîngîiat
  • ne trece de la viața fizică la cea spirituală – trecem de la viața de pe pămînt la adevărata viața, care este veșnică. De fapt, moarte nu este decît o treptă spre viață. Viața există și după moartea fizică, însă depinde ce de ce viață va avea parte fiecare: iazul cu foc sau raiul lui Dumnezeu, Ierusalimul Ceresc…

Ce NU poate face moartea?

Moartea nu poate anula dosarul vieții tale. Toate faptele nostre sînt atent notate într-o carte de aducere aminte, care va fi deschisă în ziua judecății. Nimeni nu scapă de judecată. Fie va ieși cu capul sus și va intra în fericirea Tatălui Ceresc, fie va fi osîndit la veșnicia și chinurile iazului cu foc. Ai grijă ce alegi în următotul moment, pentru că moartea de care vei avea parte cu siguranță, nu-ți va șterge dosarul. Poți să alegi să te pleci în rugăciune, sau poți să alegi să faci un lucru rău ori inutil. Vei fi judecat pentru fiecare alegere.
De asemenea, moartea nu poate desființa această judecată de care am spus. Sub nici o formă.

Pentru oricine are în familie pe cineva drag de care s-a despărțit, soră, frate, copil, mamă, tată… vreau să te încurajez să să-ți zic că dacă probabil nimeni nu-ți înțelege durerea ta, să știi că Dumnezeu te înțelege, pentru că și El a experimentat 2 despărțiri cumplite: prima, din grădina Edenului, unde păcatul și moartea a intrat în lume, creînd un zid de despărțire între om și Dumnezeu, iar a doua a fost despărțirea de singurul Său Fiu, Isus Hristos, atunci cînd pe cruce El a spus: ”Dumnezeu Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Dumnezeu știe prea bine ce simți. Și El a experimentat despărțirea de creația Sa, omul, și de singului Lui Fiu, preiubitul Lui, în care Își găsea plăcerea. Poate că și tu îți găseai plăcerea în cel/cea de care te-ai despărțit, însă Dumnezeu poate că i-a întrerupt viața pentru a-l feri de necazuri, și cu siguranță îi este mai bine așa.

Ce este viața? Viața de pe pămînt se rezumă la moarte. Biblia compară viața cu un abur ce se ridică puțintel și apoi piere, viața nu ține mai mult decît un lat de palmă, nu e mai valoroasă decît praful de pe cumpăna fîntînii, dar devine cu adevărat valoroasă atunci cînd este pusă în slujba Celui care poate învia morții. Fie că ai trăit 80 de ani, fie doar 6 ani și 9 luni, viața este scurtă, iar curînd așteptăm să plecăm de pe pămînt. Depinde acum unde vom ajunge.

Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.” Psalmii 116-15

E de dorit să adormi în Domnul, dar dacă încă nu-L cunoști pe Mîntuitor, pe Dumnezeu, cutremură-te, fie-ți frică și pocăiește-te, întoarce-te la Cel ce poate da viața și după moarte! Poate chiar la noapte Domnul va spune: ”Destul, acum urmează judecata Mea pentru tine.”

Încă e har… iar Domnul te dorește sfînt. Încă e timp pentru tine… Poate asta a vrut să ne învețe Flaviu, pe lîngă multe altele, că deși pentru el nu a mai fost timp, e posibil ca pentru tine să mai fie timp ca să te sfințești și să intri în bucuria Stăpînului.
___________________________________________________________________________________________
*Eclesiast 7:4