Citeam aseară un poem de-a lui William Blake, The Marriage of Heaven and Hell, și în ciuda faptului că a fost de o mică întindere, l-am citit foarte greu și anevoios, nu datorită englezei învechite ci datorită a celor spuse de el acolo.
Erau lucruri grele și foarte revoltătoare, clar contra Bibliei pe care o știm cu toții. Atentau la divinitatea Domnului Isus, la faptul că Dumnezeu nu este atotputernic, văzut ca un obiect de analiză literară și atît, o marionetă inferioară diavolului. Deși scrie numai aberații (habar n-am de ce este pus în lectura obligatorie în anul I – dacă aș face o plîngere la drepturile omului și aș zice că datorită credinței mele personale mă simt ofensat și nu pot să citesc așa ceva pentru examen, probabil mi s-ar da dreptate), William Blake a fost capabil spre sfîrșitul poemului de o surpriză la care nu mă așteptam (ye, în general surprizele te iau prin… surprindere și nu te aștepți… duh!). Care a fost surpriza? Aceasta:
Replica diavolului la spusele unui înger (fapt imaginat de Blake):
„If Jesus Christ is the greatest man, you ought to love Him in the greatest degree.”
„Dacă Isus Cristos este cel mai mare om ar trebui să-L iubești la nivelul cel mai înalt.”
Buf!
2 lucruri m-au uimit:
- unu’ : cum poate un om ca Blake să scrie așa un adevăr, un citat care dacă ar fi pus separat de context ar părea că aparține celui mai sfînt om, cum poate un om care acum așteaptă să ardă în iazul cu foc datorită necredinței evdente să producă așa o spusă?
- doi : am rămas uimit că am găsit în original scris „Him” cu majuscule iar nu cu literă mică cum văd pe mai toate cărțile creștine editate în limba engleză ori bloguri în engleză; va’s’zică el poate să scrie cu literă mare, nu din respect, ci pentru că așa se cuvinte și alți creștin nu pot face asta.
Fac alergie cînd primesc comentarii de la unii care prescurtează Numele Lui, Îl scriu cu litere mici sau Îl folosesc așa… oricum. Mă enervează tare și devin tare frustrat cînd văd ușurința cu care cei cu pretenții de creștini, pocăiți, believers of all kinds tratează acest aspect cu atîta ușurință de parcă El ar fi un pinochio de care poți să te iei tot așa… oricum, să-I scrii oricum Numele, să faci prescurtări… oricum. Am scris demult un articol despre Numele Lui, cam ce respect și reverență Îi aduc evreii: citește AICI. Acuma mi-e ciudă că nu l-am scris mai convingător.
Revenim. Cum poate Blake să scrie așa ceva deși Îl urăște pe Domnul? Să fie de la intelectualismul său? Cu siguranță, deoarece aici nu e vorba de profunzime în spusa lui, ci de logică.
William Blake, un intelectual, un om care a gîndit logic problema, dar care acum așteaptă plin de frică judecata și iazul ăla de nu se mai stinge.
Cui folosește? Încetați să mai argumentați Biblia bazîndu-va pe logică… n-o să vă iasă tot timpul. Mai bine ați căuta credința aia cît un bob de muștar. Dar despre asta, într-o altă poveste dintre cele 1001 de nopți nedormite în fața laptopului.
Primul gând 