S-a scris şi se va mai scrie despre acest subict. S-a scris, dar nu pe blog la mine. După o discuţie pe care am purtat-o cu „nu zic cine că se stie singur”, nu puteam să nu consemnez acest gând între paginile virtuale ale blogului.
Gândul, e simplu şi la obiect, dar dureros pentru că îl trăim. Da, am 18 ani şi fac parte din generaţia Internauţilor, sau generaţia Messenger. Trebuie să scriu despre aceasta.
Pe când Yahoo! Messenger face bani grei din distrubuţia reclamelor de tot felul prin acest serviciu interactiv, în timp real, de comunicare, cei care îl folosesc în mod abuziv riscă să-ţi compromită viaţa socială. Asta dacă nu deja e compromisă…
De ce zic asta?
Se pare că nu mai ştim altă metodată de a comunica decât să trimitem un e-mail, chiar dacă destinatarul este veciunul de deasupra sau colegul de serviciu sau de şcoală pe care îl vedem în fiecare zi. Se pare că am cam uitat să comunicăm în „real life” cu prietenii şi cunoscuţii, totul se reduce acum la o simplă fereastră de Messenger. Lipsa de comunicare duce la izolare. De fapt, unei persoane căreia îi vei spune lucruri personale foarte uşor pe Messenger, când te vezi faţă în faţă, relizezi ca abia dacă poţi să o saluţi sau să o întrebi cum i-a fost ziua. Şi mai trist este că abilităţile noastre de comunicare se atrofiază până ating acel punct în care aproape ca îţi este imposibil să exprimi ceva în public prin viu grai. Nu-mi zi că nu-i aşa!
Am uitat ce înseamnă o expresie a feţei interlocutorului, locul aceasteia fiind luată de feţele sau de emoticons-urile de pe Messenger :-| , nu? Nu mai ştim, de exemplu, de la 7 la 8 seara, să propunem prietenului să ieşim la o plimbare, decât să intrăm online cu el. Am uitat că e mai frumos să îţi iei grupul de unde eşti şi să ieşi la un suc sau la o gogoaşă şi să râzi de amicul tău ca e murdar la gură sau că i s-au dezlegat şireturile. Acum râdem tot cu el, dar în faţa calculatorului, pe YouTube, sau ştiu eu ce alte site-uri. Un link e destul, la fel şi o fereastră.
Pierzi totul cand decizi să faci lucrul acesta, să rămâi lipit de fereastra aceeia. Pierzi o privire, pierzi o expresie, pierzi o lacrimă.
De fapt, nu se întâmplă altceva decât să ajungi să-l cunoşti într-un mod greşit sau superficial pe celălalt, pentru ca atunci când te loveşti de el în realitate, să rămâi dezamăgit de ceea ce ai crezut că ştii despre el.
Ce mai înseamnă Messenger? Mai însemnă ochi stricaţi, mai înseamnă nopţi pierdute aiurea cu dureri de cap dimineaţa. Dar Messenger mai înseamnă şi o metodă de a te ascunde, de a nu arăta ce şi cine eşti, poate chiar însemna şi flirt virtual. Dacă eşti băiat, numără câte fete ai în lista ta, şi invers, dacă eşti fată, numără doar câţi baieţi ai în listă… şi apoi uită-te la arhive, şi vezi cu cine ţi-ai petrecut cel mai mult timp! O să-mi dai dreptate.
Ok, trecem mai departe, dar nu prea departe: ce e de făcut?
Ţi-am zis mai sus, indirect: ieşi la plimbare să vorbeşti despre problemele tale în loc sa pui la status că eşti trist aşteptând consolare, învaţă ca nimic nu are valoare mai mare ca omul… şi că valoare unei prietenii se măsoară şi în timpul petrecut împreună, dar nu pe mess. Un alt exerciţiu pe care îl poţi face atunci când plimbarea nu e posibilă, este discutatul la telefon. Ajută, pentru că mai înveţi şi tu sa vorbeşti şi să te exprimi altefel decât pe mess. Vine primăvara acuş, ia şi tu rolele sau bicicleta, şi daţi o tură prin oraş- Îţi garantez că e mai amuzant (şi mai sănătos, de dragul sportului) să-l vezi pe unul din „gaşcă” că face nuş’ ce năzbâtii sau să-l vezi că şi-a pierdut echilibrul, decât să tot dai click pe acele link-uri de pe YouTube şi să râzi de unul singur.
Noh, acuma care vrea să iasă la o plimbare?
Primul gând 
no,sa stii ca ai mare dreptate…nu sunt dependenta de „messenger’s life”,de fapt nu cred ca am vreo legatura cu messengerul,si totusi m-am simtit vinovata…de multe ori m-am ascuns si eu dupa un avatar „artistic” si un status impresionant,iar in realitate lucrurile stateau cu totul altfel…bravo,un articol nu atat de interesant pe cat de adevarat si demn de „luat in seama”…frumos,keep writing;;)
Superb Zu ce sa zik…ai curpins adevarul la nivel inalt, in toata complexitatea sa din acest punct de vedere, m -am regasit in unele chestii si ai mare dreptate…merita sa traiesti live decat virtual cum ziceai si u castigi unele lucruri pe care mesuu le anuleaza de la sine.Super articol
Adevarat grait-ai. Imi permit sa-ti dau paste de la o poezie gasite demult pe net si care se potriveste articolului:
We sit and type,
and we stare at our screens
We all have to wonder,
what this possibly means.
With our mouse we roam,
through the rooms in a maze
looking for something or someone,
as we sit in a daze.
we chat with each other,
we type all our woes
small groups we do form,
and gang up on our foes.
we wait for somebody,
to type our name
We want recognition,
but it is always the same
We give kisses and hugs,
and sometimes flirt
in IMs we chat deeply,
and reveal why we hurt.
We do form friends
but-why we don’t know
but some of these friendships,
will flourish and grow.
Why is it on screen,
we can be so bold
Telling our secrets,
that have never been told.
Why is it we share,
the thoughts in our mind
With those we can’t see,
as though we were blind.
The answer is simple,
it is as clear as a bell.
We all have problems,
and need someone to tell.
We can’t tell real people,
but tell someone we must
so we turn to the ‘puter,
and those we can trust.
Even though it is crazy,
the truth still remains
They are friends without Faces,
with odd little names.
Si totusi sa stii ca de la un anumit timp vor exista cuvinte pe care nu le vei spune pe messenger ci vei astepta cu nerabdare ziua si clipa in care ii vei putea spune respectivei persoane ce simti.
ce sa zic decat ca e cat se poate de adevarat! I’m in (cu plimbarea :D) cine sa mai baga? ;;)
mey k bine zici tuh…si la mine se aplica..(nu zic ca nu e asa :P) ei bine, trebuie facut ceva! ;)
De multe ori mi s-a intamplat sa inteleg ceva gresit pe mess, pentru ca altfel sunt exprimate ideile oral.
Pot spune un lucru bun: ma ajuta sa vorbesc mai usor cu prietenii de departe si mi-am facut chiar unii noi, chiar daca sunt din alte orase. Am ajuns sa ne cunoastem personal, chiar si din Moldova.
da, si eu is de acord cu articolul. cred ca ar trebui sa acordam mai putin timp netului…
Mithrandir: frumoasă şi sugestivă poezia, aşa este…
adebalerini: într-adevăr, netul te ajută când vine vorba de distanţe, dar devine foarte periculos dacă nu este folosit cum trebuie
roxy: … chiar aşa…care se mai bagă la o plimbare?
Mulţumesc şi celorlalţi care m-au încurajat şi mi-au apreciat punctul de vedere.
Rămâneţi binecuvântaţi cu toţii!
ori fac astia anume, ori nu stiu :-?, da vad k ne lasa numa pe noi doi cu plimbarea :))))) hai fratzilor,unde va e chefu’? :P
does anyone knows if there is any other information about this subject in other languages?
hai ma sa fim seriosi… un om care e din fire izolat va fi in continuare cu sau fara mess.la fel si unul extrovertit.nu sunt nici eu de acord cu messul in exces dar cred ca se exagereaza. eu am fost intotdeauna o persoana care comunica greu si nu aveam mess si am prieteni care au mess de multi ani si sunt f deschisi.cred ca depinde de firea ta…
[…] O ultimă idee: știai că ieri și azi firmele de telefonie au făcut bani serioși pe spinarea evanghelicilor, care din datul lor firesc se anunță imediat unii pe ceilalți cînd e vorba de o știre de acest gen, sînt uniți la așa ceva, ceea ce e bine. Partea mai puțin bună e că puțini evanghelici mai și gîndesc ceea ce trimit prin sms, iar pentru că pe evanghelici îi caracterizeaza buna credință probabil din această cauză sînt sau devin prea creduli cînd vine vorba de așa ceva, ceea ce e prost. ___________________________________________________________________________________________ [1] Circulață vă rog, circulați… pe Messenger voi, mass-urile? [2] O viață pe Yahoo! Messenger, nu-i viață! […]