Mai este loc la nunta Ta?

Azi apelez la acea latură poetică a ta, unde versurile vor împletite de muzică. O cîntare superbă…

Isus iubit, când vei veni
Mireasa Ta pentru-a rãpi,
Ce scump-a fi aceea zi,
O, Mire drag, de ce nu vii?
–
Refren:
Mai este loc la nunta Ta
Unde doresc şi mult aş vrea
Sã fiu chemat de Tin’ ISUS
Şi sã ne bucurãm nespus.
–
Mireasa Te va astepta
În haine albe ca de nea;
Ce bucurie mare-a fi
O, Mire drag, de ce nu vii?
–
Când marea nuntã s-a serba,
Sus în Împãrãţia Ta
Ce veselie mare-a fi,
O, Mire drag, de ce nu vii?
–
Aş vrea Isus iubit, aş vrea
Sã ies şi eu ‘naintea Ta,
În haine albe îmbrãcat,
O, Mire scump şi minunat!

Acum urmează o încercare chiar foarte stîngace de-a mea de a traduce în engleză aceste versuri. Nu am idee dacă ele există traduse deja traduse. Am încercat să rămîn fidel mesajului cît şi cuvintelor apoi am încercat să păstrez puţin şi rima versurilor ca să sune bine-n coadă. Aproape că nu mi-a ieşit de loc. Dar pentru că este prima mea încercare de acest fel, nu m-am supărat. Am mari probleme cu engleza, de aceea şi fac un blog bilingv, ca să învăţ. Postările principale le am în limba română, că doar scriu pentru neamul meu, iar cele din engleză le poţi ignora dacă nu le înţelegi. Chiar mi-aş dori mult dacă cineva mi-ar da propria variantă a cîntării traduse în engleză. Poţi de asemenea să-mi comunici dacă doreşti traducerile celorlalte articole, însă aici ai deja traducere mai sus, cît de cît. Here I go:

Oh Jesus loved, when shall thy make
Your bride to take
How wonderful that day will be
Oh, Lovely Groom, why don’t You come?

Chorus:
Is there still room on Your wedding
The place I long for an craving
To be called by You, oh Jesus
And our rejoice be full.

Your bride shall wait
Clothed in white like snow
Great rejoice shall there be
Oh, Dear Groom, why don’t You come?

The great wedding shall be celebrated,
Up there into Your very Kingdom
Great rejoice shall there be
Oh, Dear Groom, why don’t You come?

I’d long for, Dear Jesus, and I crave
To stand before Your grandness
Whitely clothed like snow
Oh, Dear Groom, we come and bow.

Iar ca regulă, aproape că îmi dau lacrimile de fiecare dată cînd cînt această cîntare. E de-a dreptul superbă, scrisă în suferinţă şi lipsă, nicidecum la un laptop, pe foi mînjite poate şi păstrate cu sfinţenie pentru aceste momente de inspiraţie. Cu adevărat o casă de jale şi vremurile de prigoană înţelepţesc inima. Sînt de căutat acestea. Ce-ţi foloseşte belşugul de acum dacă ţi-ai pierde sufletul? huh?

N-am mai ascultat de mult melodiile şi cîntările moderne. Pe unele nu le înţeleg, altele sînt de-a dreptul reci şi fără noimă. Cînd scrii cu creierul, fără inimă, nu te aştepta la prea multe. Aşa se scrie acum, din lipsă de inimi înţelepte: rece şi fără noimă. Cîntarea de mai sus e scrisă de un om, pentru oameni, şi se cunoaşte. Prefer să mă întorc la zăpezile de altădată şi fiu pasibil de eticheta „învechit” decît să mă prefac că îmi place muzica contemporană. Ei bine, să nu fiu înţeles greşit, îmi plac destule cîntări noi, dar „destule” nu înseamnă „multe” şi cu atît mai puţin nu înseamnă „toate”. Destule înseamnă un număr restrîns.

Nu-mi place să pun filme de pe Youtube, dar vreau neapărat şi simţi şi tu frumuseţea versurilor de mai sus acompaniate de muzică. Ce-ar fi viaţă fără muzică? Ar fi tot una cu o lume fără soare. Poţi scoate soarele din lume? Încearcă să asculţi şi cu inima, nu doar cu urechile. Audiţie plăcută:

Mai este loc la nunta Ta?
Aş vrea mult să fie loc şi pentru mine doar ca un servitor, ca să pot să Te privesc, Mire scump, şi să-Ţi sărut picioarele…