Dacă ar fi să poți cere un singur lucru de la Domnul, iar El să-ți răspundă afirmativ, care ar fi acel lucru? Ce L-ai ruga să-ți dea? Care ar fi adevărata dorință sinceră a inimii tale?
Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui. (Psalmul 27:4)
Primul gând 
Liniste,acesta ar fi „lucrul” pe care I l-as cere.
Ce fel de liniște? Liniște de la ce?
Stiu ca este un cuvant foarte complex, ma refeream in special la linistea sufleteasca, fara zbucium, fara interactiuni violente…
Și ce anume te împiedică să ai pace?
Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia 53:5)
Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. (Romani 5:1)
Poate că înainte să capeți pacea de la El, ar trebui să faci pace cu El :)
Se poate, dar am sincer impresia ca drumul meu va fi lung, anevoios si ingust.
Nu crezi că se merită?
ba da.
Salut, Andrei :-)
Mi-am pus si eu o intrebare asemanatoare cu aceasta anul trecut. Ascultam o melodie de Roxette si m-a facut sa ma gandesc la asta. Refrenul spunea „If you had one wish, what would it be? If you had one wish, would it be about me?” :-)
Si m-am intrebat: Daca am putea sa Ii cerem ceva Domnului, fara nicio repercusiune din partea Lui si fara nicio obligatie din partea noastra, oare ce am vrea sa primim?
I-am cere o viata plina de ceea ce noi consideram a fi binecuvantari? O viata lipsita de griji si probleme? I-am cere raspuns la rugaciunile neraspunse? Sau mantuirea celor dragi ai nostri, ori chiar a tuturor oamenilor? I-am cere sa puna capat razboaielor sau foametei, sa ii vindece pe toti cei suferinzi, sa ii ridice din mizerie pe cei saraci, sau sa repare natura? I-am cere tinerete si viata de sute de ani aici pe pamant? Sau sa ne lase sa experimentam toate “atractiile” acestei vieti, dar totusi, la final sa fim cu El in Rai? I-am cere sa faca in asa fel incat sa nu mai varsam vreo lacrima vreodata, sa ducem o viata pe de-a-ntregul fericita aici pe pamant? I-am cere sa faca lucruri mari prin noi si sa reverse prin noi mii de binecuvantari peste oamenii in mijlocul carora ne-ar trimite? I-am cere sa ne dea o marturie de netagaduit, sau darul de a vindeca, sau de a face minuni? I-am cere sa ne descopere tainele Sale ? Sau sa Il trimita mai curand pe Hristos?
Sau doar I-am spune: Doamne, deja Te am pe Tine si aceasta este cea mai mare binecuvantare. Nimic altceva din cer si de pe pamant nu imi lipseste. Nu vreau altceva decat pe Tine si voia Ta. Felul Tau de a face lucrurile si timpul Tau pentru toate. Vreau doar ca Tu sa indepartezi pe rand obstacolele care ma tin la distanta de Tine, Tu sa ma inveti sa ascult si sa ma inchin cu adevarat. Tu sa ma inveti dependenta de Tine.
Am cere oare noi doar sa Il iubim pe El si sa Ii ramanem dedicati Lui daca am putea primi orice altceva ne-am dori fara niciun efect secundar?
Sa ai mult har!
Carmen
Politically correct :)
Ce intrebare buna!…Imi place mult ce zice Carmen :)
Adevarul e ca nu as sti ce sa cer…oricat m-as gandi…as cere prea putin! Mult prea putin..
As cere ceva pentru mine. Cred ca oricine ar face-o. Si cred ca e bine.Suntem persoane asa ca dorintele noastre ultime se leaga de noi. Problema e ca noi nu putem intelege pentru ce scop maret am fost creati si care e adevarata fericire pe care o tot cautam. Implinirea in relatii perfecte ca in Trinitate, in Dragoste, in adorare vesnica…raman inca departe de limitele perceptiei noastre.
Adevarul e ca noi nu am stiut sa cerem ceea ce Dumnezeu ne ofera. N-am stiut sa ne cerem viata (viata fara sfarsit…ce e mai pretios ca sufletul?), si o mostenire dincolo de orice inchipuiri.
Si acum daca as cere ceva ar fi neindoios legat de ceea ca percep acum, de ceea ce cuprinde universul meu acum si ar fi in consecinta trecator.
Dumnezeu doreste sa ne fie noua suficient. Sa credem ca harul Sau ne este de ajuns(! si cu cat ne depaseste capacitatile de a visa!) si sa asteptam un viitor de care ne vom minuna la infinit!
Cand Dumnezeu Se ofera…orice altceva e de prisos.
Ceea ce a facut El pentru noi e desavarsit, ceea ce ne pregateste e minunat. Depinde de noi cat din Dumnezeu experimentam acum si aici.
“Politically”, Andrei? :-(
In orice caz, gasesc comentariul lui Abigail clarificator. Oare ce altceva din ce ti-ai putea tu dori, ca om, ar putea fi mai satisfacator? Ca timp si ca intensitate. De ce se mai vorbeste despre golul de forma lui Dumnezeu ce il avem in noi, daca noi de fapt ne gandim ca si alte lucruri l-ar putea de fapt umple? Macar temporar… Sau ca doar parti din tot ceea ce ar fi dispus Dumnezeu sa ne dea, ne-ar fi mai mult decat suficient?
Si cel putin pe noi, ca si crestini, oare chiar sa ne lase Dumnezeu sa ne delectam in altceva mai mult decat in El? Sau sa dorim altceva mai mult?
Deci nu, eu nu consider ca raspunsul meu a fost doar “politically” corect. Asta suna ca si cum mintea mea stie raspunsul acceptat de “autoritati”, dar inima mea cu totul altceva ar vrea. In other words, fatarnicie.
Si daca tot vorbim despre asta, raspunsul tau care este, Andrei? Fie el corect ori incorect politic :-)
Carmen, ce am spus eu e un cliseu al limbii engleze. Nu vad rostul intristarii tale. Am vrut doar sa subliniez faptul ca de la teorie la practica e cale lunga, in nici un caz ca nu sunt de acord cu ce ai zis sa ca nu cred ca la tine si la altii este intocmai cum spui. Cine L-a cunoscut cu adevarat pe Domnul, e imposibil sa nu si-L doreasca mai mult, mai intenes… sa fie singurul `lucru` pe care si-L doreste.
Vad tineri in adunare care declara in apa botezului ca Il vor urma pe El neconditionat, si cind se vad botezati, isi vad iar de golaniile lor. La asta m-am referit. Vad ca la adunare suntem diferiti fata de cum suntem in real life, pe strada, la scoala, la lucru. De aia am zis ca politically correct. La adunare, pe un blog cu subiecte crestine, e politacally correct, insa la nivel declarativ. Mai ramine sa si implinim ceea ce declaram. In nici un caz nu am crezut vreo clipa ca tu nu ai face ceea ce zici, sau cei care au mai comentat pe aici. Pe fiecare Dumnezeu ii vede.
Iarta-ma daca te-am intristat fara sens. In ultimul timp nu prea reusesc sa ma fac inteles :)
Draga mea abrigail e toatal gresit tu asa vrei sa ajungi la Domnul???e total egoist ceea ce ai scris te gandesti doar la tine…oare Iisus sa gandit doar la El??? oare nu a facut nimic pentru tine???? cum poti sa zici ca ori ce ai cere ar fi prea putin???? oare te-ai gandit…. oare merit si eu ceva???, noi trebuie sa ne vedem ultimi cei din urma, nu sunt de acord cu inceputul scris de tine de nici un fel, dar asta e toti percepem intr-un anumit fel viata, uni cred si isi imagineaza in mintea lor care din pacate este prea limitata ca vor mostenii pamantul, si daca ar fi asa oare asa de fericitii ar fi??? Eu zic totusi sa ne lasam opiinile la o parte si sa ne rugam pentru aproapele nostru, imi cer scuze daca te-am facut sa te simntii prost abrigail dar nu pot sa raman indiferenta la parerile tale, cine stie poate cu ajutorul Domnului te vei mai schimba in timp. Domnul sa ne lumineze si sa ne intareasca in credinta!!!! si inca ceva draga mea daca tu crezi ca adevarata fericire o gasesti pe pamant, mai rasfoieste si tu biblia si vei vedea cat de minunat este Domnul!!!
Maria, nu cred că Abigail a vrut să spună ceea ce ai înțeles tu :) te îndemn cu căldură să recitești comentariul (încet, fără grabă) și să încerci să empatizezi cu ea.
Binecuvîntări!
„Adevarul e ca nu as sti ce sa cer…oricat m-as gandi…as cere prea putin! Mult prea putin..
As cere ceva pentru mine. Cred ca oricine ar face-o. Si cred ca e bine.” nu cred ca eu am scris asta))) dar oricum imi cred scuze pentru ceva ce nu eu am scris!!!
draga maria-mirela,
nu am inteles de ce te-ai alarmat asa. Nu voi incerca sa iti raspund pentru ca nu pricep care e ‘greseala mare’ in ceea ce am spus. Doar doua mici mentiuni. Nu cred ca e egoist sa iti doresti viata vesnica in prezenta slavei lui Dumnezeu. Nu cred ca fericirea e aici pe pamant.
Si da, orice i-as putea cere lui Dumnezeu ar fi mult prea putin in comparatie cu ce vrea El sa imi ofere: pe El Insusi.