Din blogosfera în limba engleză

Titlul ce m-a impresionat cel mai mult astăzi, este Who You Are When No One’s Looking is Who You Are. Citește-l de vreo două sau trei ori ca să-l înțelegi, apoi gîndește-te la el. E un exemplu de titlu excelent. Am scris AICI ceva despre asta.

De cîte ori te-ai gîndit că Hristos a murit pentru a ne face… mînioși? Poate ar fi bine să citești cîteva cuvinte scrise de Paul Tripp aduse în vedere de Justin Taylor: Tripp: Christ Died to Make You Good and Angry at the Same Time

Book Review: Signature in the Cell, Stephen C. Mayers. Keith Mathison: „may be the most persuasive case for intelligent design yet published.”. Mi-a adus aminte de interviul lui Ben Stein luat lui Richard Dawkins, în care RD spunea cam așa (deși e un ateu convins): „în fiecare celulă există ceva, ca o amprentă, lăsată acolo de o forță superioară”, la care BS răspunde: „You mean God”, iar RD: „No no! Not God. Anything but God!”.

Marriage is Worth a Second Thought: „If you lack a vision for marriage, you’re setting yourself up for lax sexual standards, relationships without momentum, and heartache. If you don’t have a deliberate goal in mind — either single service or Christian marriage between two chaste believers — it’s pretty easy to fall prey to sexual temptation.”

„I believe that my looking forward to marriage kept me from seeking out the immediate gratification of impure relationships. I was aware of the value of the thing for which I was waiting and didn’t want to do anything to threaten that.”

Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Și dacă ai dori să urmărești acest weblog în continuare, te poți abona prin RSS sau pe e-mail

Puterea extraordinară a cuvintelor

Nu știu dacă te-ai mai gîndit la următorul aspect: cuvintele au putere. Pe lîngă funcția de comunicare pe care o îndeplinesc, cuvintele au putere în multe, dacă nu, în toate lucrurile. Probabil că ele au cea mai mare putere din lumea aceasta, putere de care puțini sînt conștienți. Să explic de ce zic acest lucru.

1. Dumnezeu a creat lumea prin cuvinte. „Dumnezeu a zis: să fie lumină. Și a fost lumină.” (Geneza 1) Tot ceea ce azi există este creat prin cuvintele rostite de Dumnezeu, și nimic mai mult. Dumnezeu a ales cuvîntul ca mijloc de creație. Asta înseamnă că aceste cuvinte au putere, și încă una mare, foarte mare. Ioan 1 ne spune în mod clar că „La început era Cuvîntul”. NLT traduce așa Ioan 1:1 „La început, Cuvîntul deja exista”. Versetul 2: „El (Cuvîntul) era cu Dumnezeu, și El era Dumnezeu. El (Cuvîntul) a creat tot ceea ce există. Tot ceea ce există a fost creat de El.”

2. După creație, Dumnezeu a pus lumea în ordine, în rînduială, tot prin cuvinte, sub formă de porunci. Toată ordinea universului, a lumii văzute și nevăzute este dată de cuvintele rostite de Dumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu a spus, s-a împlinit, este în plină desfășurare sau urmează să se împlinească.

3. Scriptura este scrisă în… cuvinte, evident. Cuvîntul scris este sabia (simbolul războiului, a luptei, a puterii) care ne este ilustrată metaforic în Efeseni 6. Fără cuvinte nu am fi capabili să înțelegem și să percepem în detaliu ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi. Trebuia să existe o modalitate de comunicare, iar aceasta a fost prin intermediul cuvintelor. Lingvistica generală ne spune că limbajul este moștenit de fiecare om, genetic, iar limba este ceea ce primim de la societate. Ei bine, observăm că abilitatea de articula corect cuvinte revine doar omului din toată creația lui Dumnezeu, pentru că el este singurul care are nevoie de comunicare cu El, și e singurul căruia i s-a încredințat puterea din interiorul cuvintelor.

4. Puterea cuvintelor o observăm și atunci cînd Domnul Isus este ispitit de Satan în pustie, cînd El răspunde și se apără, dar și biruiește cu ceea ce este scris… în cuvinte, adică Cuvîntul lui Dumnezeu, care este plin de putere.

5. Mă gîndeam la Matei 5. De ce Domnul Isus pune în aceeași balanță cuvintele „prostule” și „nebunule” cu crima? Oare nu pentru că aceste cuvinte au putere să ucidă persoana către care sînt adresate? Eu înclin să cred că da, și merg pe această explicație. Fie că îți vine sau nu a crede, cuvintele au putere imensă, poate cea mai mare putere.

Cum să supra-spiritualizezi totul

Am găsit-o pe cel puțin 2 bloguri scrise în limba engleză. Savurați-o: AICI Genial.

E un adevăr profund. Unii chiar fac acest lucru: „supra-spiritualizează” totul. Adică, cum am înțeles eu, oricărui lucru cît de mărunt sau banal al vieții îi acordă o conotație (nu denotație!) biblică. Știu că „din El, prin El și pentru El sînt toate lucrurile”, dar unde trasăm limita ca să nu devenim ridicoli sau sa nu căpătăm o formă de evlavie ce înclină spre fanatism spiritual? Cred că este o provocare la care trebuie să medităm puțin. Deja mintea îmi zboară la un articolaș pe care l-aș denumi „Limitele spiritualizării”.

Care sînt limitele spiritualizării vieții noastre de zi cu zi?

Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Și dacă ai dori să urmărești acest weblog în continuare, te poți abona prin RSS sau pe e-mail

Ce cred eu despre conținutul articolelor de pe bloguri

În fiecare zi îmi apar în Google Reader o medie de 150 de articole noi prin care trec foarte rapid. Pentru că nu am timp și nu pot să citesc tot ce se scrie în locurile unde sînt abonat, trebuie să scanez conținutul. Cum anume decid ceea ce trebuie citit, ceea ce merită cu adevărat lecturat? Consider că în această situație se află și alți oameni.

În primul rînd, titlul este cel care face diferența majoră. Dacă nu este un titlu care să mă atragă sau care să mă determine să trec la citit, apăs Next și trec la următorul articol. Titlul pe care-l dai articolului este mai important decît ai crezut poate pînă acum. Acesta trebuie să fie atractiv, exact pe subiect, să sintetizeze inteligent conținutul articolului (să nu anunți o chestie și să scrii despre total altceva, pentru că astfel vei pierde încrederea cititorului) și să convingă pe cel ce citește că a dat exact peste ce-l interesează sau că urmează un text promițător și interesant. Vezi AICI ce spun experții despre titlurile articolelor din cadrul unui blog. Sfatul meu este că se merită să petreci chiar și cîteva minute să te gîndești la un titlu care să îndeplinească pe cît posibil aceste condiții. Poți face cum fac eu: scriu tot timpul titlul după ce am terminat de scris articolul. Consider că e mai sănătos așa.

În al doilea rînd, dacă titlul m-a convins, trec mai departe în articol și arunc o privire pe primele rînduri. Acestea sînt deosebit de importante, și îndeplinesc aceeași funcție, cred eu, ca și titlul, aceea de a atrage și a convinge cititorul că ajuns să citească ceea ce trebuie, dar mai fac un lucru: introduc pe cel ce citește în subiectul tratat de tine. De aceea este important să nu plictisești din primele rînduri.

În al treilea rînd, am ajuns unde doream să ajung cînd m-am gîndit să scriu acest articol: la conținut. Aici doresc să expun două aspecte. Prima dată îți dau să citești ACEST ARTICOL și să vezi cîte ceva despre cum să scrii articolele tale. Ține cont că acolo sînt înglobate experiența unor bloggeri care scriu de ani buni de zile și care au învățat unii de la alții. Poate este înțelept să asculți puțin ce au de zis. În acel articol, ai spre final niște link-uri. Asigură-te că le verifici pe fiecare. Quality stuff.

Al doilea aspect este o părere personală asupra conținutului unui blog în general. Mă gîndeam așa: oare ce este mai important? Să scrii zilnic și diluat (involuntar devine diluat; din experiență știu că nu poți avea articole excelente de nota 10 în fiecare zi), sau o dată la cîteva zile și consistent, de calitate? Eu aș merge pe a doua variantă.

Sînt abonat la bloguri pe care nu se scrie zilnic, dar știu că atunci cînd respectivul blogger scrie ceva, acel ceva trebuie citit. Știu că atunci cînd indică un link, atunci trebuie click-uit. Este important, cred eu, ca să îți construiești o reputație, dacă se poate numi așa, din care lumea să știe că atunci cînd indici o chestie, merită, cînd scrii ceva, merită atenție. Trebuie să învățăm să fim oameni de încredere care oferă lucruri de calitate și care au ceva de spus.

Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Și dacă ai dori să urmărești acest weblog în continuare, te poți abona prin RSS sau pe e-mail

Meditație (20)

Secretul vieții tale publice ar trebui să fie viața ta intimă cu Dumnezeu.

The secret of your public life should be your private life with God.

Provocare: descrie fără adjective

Provocare: alcătuiți o descriere în care să nu folosiți nici un adjectiv, cu minim 100 de cuvinte.

Orașul fantomă

Era seară. Orașul îți întorcea spatele atunci cînd îl priveai de pe colinele ce îl înconjurau. Casele de lemn de stejar și brad stăteau de o parte și de alta a străzilor și se mirau una de cealaltă. Nu înțelegeau de ce erau ignorate. Ceața care se ridica din pîlcurile de iarbă mirosea a rouă și a fum, iar uneori a rășină de brad. Doar soarele mai privea ziua orașul devenit al nimănui după bombardament. E o minune că se mai înțelegea că acela a fost de fapt un oraș cîndva. Oamenii au plecat de acolo chiar din prima zi a asediului. Doar gîndacii și pîlcurile acelea de iarbă au ales să rămînă în oraș… sau ce a mai rămas din el.

AJ

So You Wanna Be a Writer (2)

If you want to be a writer (professionally and not just as a hobbyist), here’s a litmus test for your dedication. Can you get up early and write a short creative sketch of the sunrise (oh, say, 250 wds)? Then can you do it again tomorrow? And the next day? Can you write 30 descriptive sketches of 30 consecutive sunrises? The simple exercise in discipline is hard enough, and it will tell you just how much you actually want to write. But on top of that, the writing component is quite difficult as well. How do you see the sunrise in a new way every morning? How do you express it in a new way? Can you get through the verbal cliche-flailing, and actually create 30 distinct scenes?

NDW

So You Wanna Be a Writer

On Writing, N.D. Wilson:

So here is today’s (or perhaps, tomonth’s) hot tip, and please bear in mind that I most likely stole it from someone else who deserves (but is not receiving) credit [...] This is simplistic, but it is a starting point. Aim for the whole person. Aim for the downy hair between the shoulder blades and the grinding joints. Aim for the throat and the diaphram and the stomach. Make people nervous, breathless, and hungry. Or just mad.

Îmi place tare mult cum și ce scrie acest scriitor și blogger. Te ține fără răsuflare uneori, alteori se răstește la tine și zice că a glumit. Mai tot timpul îți provoacă imaginația și curiozitatea. Se răsucește cu tot cu litere cînd scrie. E nostim, amabil și pare cînd termină de scris nici nu știi dacă a ținut sau nu cu tine.

Cine are ochi de văzut, să citească! Așa se numește rubrica ce va apare curînd pe blog.

Curînd va apare și prima mea recenzie de carte pe blog, o carte bine cunoscută. Nu-i dau numele, vreau să te țin în șah. Dau un singur indiciu ca să-ți chinuie imaginația: îi voi zice „Omul de fier și catifea”.

Petiție: România pe Google Maps

Google Maps still doesn’t provide street maps for Romania – the 7th largest population among the European Union member states – and the requests on Maps Help Forum regarding this matter are still unsolved.
Let’s help Google to put Romania properly on Google Maps.

Sorin Tudor

Iată cît se vede România pe cea mai accesată hartă din lume:

View Larger Map

Cei interesați ca România să fie afișată corect și detaliat pe Google Maps, pot semna petiția AICI.

Veșnic grăbiți, veșnic nemîntuiți

Astăzi aș dori să scriu despre ceva care mi-a venit în minte relativ recent în timp ce ascultam la biserică un studiu pe Matei 25 (de unde și faza cu „capra este o oaie mai nervoasă”). Mă gîndeam la următorul pasaj. Prefer să-l redau aici pentru a fi îndemînos:

„34 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ,Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
36. am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.’
37. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ,Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?’
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: ,Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.’
41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: ,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.’
44. Atunci Îi vor răspunde şi ei: ,Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?’
45. Şi El, drept răspuns, le va zice: ,Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’
46. Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Aș vrea să mă ocup doar de unul dintre motivele posibile pentru care cei de la stînga nu au făcut acele lucruri spuse de Domnul Isus mai sus: lipsa de timp.

E posibil ca să nu ai timp să vizitezi un bolnav, un bătrîn din lipsă de timp, nu? Tot timpul ai altceva de făcut. Sînt unii workaholici care nu au timp de nimic: de familie, de biserică, de Dumnezeu. Toată viața lor nu au timp, se grăbesc, o iau pe scurtătură.

Interesant! ACELAȘI lucru vedem și în pasajul citat mai sus. Hai să privim împreună la cele două categorii de oameni și să le analizăm cu atenție răspunsurile:

Cei de la dreapta: „37. Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?”

Cei de la stînga: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”

Observi vreo diferență? Eu da! Și încă un foarte mare.

Dacă cei de la dreapta au avut răbdare să dea răspunsuri detaliate în fiecare aspect, cei de la stînga, chiar și la judecată, nu au timp să răspundă… e trist, nu? Le-au pus pe toate ca într-un borș sau într-o tocăniță? Ei erau atît de ocupați, atît de grăbiți încît chiar și cît totul a fost gata, judecata era în toi, ei nu aveau TIMP să răspundă așa cum au fost întrebați, sau măcar cum i-a întrebat Domnul!

Pe pămînt au fost veșnic grăbiți, nu au timp să ofere un pahar de apă unui însetat, o haină unui om gol, o vizită unui bolanv… la judecată răspund tot așa cum sînt învățați: grăbiți. Cei veșnic grăbiți au devenit și veșnic nemîntuiți.

Se pare că o capră nu e doar o oaie nervoasă, ci și o oaie grăbită. Ce lecție de retorică aici în Matei 25! Fenomenal. Oi și capre… Oile la dreapta, caprele la stînga…

Statusuri de sesiune – haz de necazul studenților

Ai aici o colecție de statusuri din timpul sesiunii pe care s-au întîmplat să le citesc și să le notez aici în această perioadă incendiară a studenților. Cred acestea se „digeră” cel mai bine doar dacă îți imaginezi un student în sesiune care are mîîine de susținut un examen. Recomand acest exercițiu de imaginație pentru a înțelege ceva din cele de mai jos:

„Dumnezeu se ocupă de viitorul meu pentru ca eu să mă pot bucura de prezent.”

„Presesiunea este pentru a te pregăti pentru sesiune. Sesiunea este pentru a te pregăti de `măriri` (adică restanțe)”

„Cînd ești nefericit nu are să o spui” Cărtărescu

„la cine mi-au rămas cursurile cu poliedre… este indicat să mi le dea”

„Praise You in the storm…”

„Search is complete. There are no results to display.”

„am deschis cursurile… e un început”

„prost să fii… noroc că ești”

„nimeni nu a murit în timpul sesiunii de la prea mult învățat, dar de ce să riști?”

Iar cel mai tare la urmă:

„I believe in miracles!”

Dalta lui Dumnezeu

Încă ai probleme cu imaginea de sine? Prea gras, prea slab, nasul prea mare, ochii căprui și nu negri, pistrui, coșuri, părul rar, gura prea mică, picioarele nu știu cum?

Atunci poate vei vrea să te uiți la acest video pe care l-am găsit la Marius Zărnescu.

Metode pentru o învățare mai ușoară și plăcută a Scripturii

Cele două articole ( 1 și 2 ) pe care le-am scris pe tema memorării Scripturii ar fi putut să existe și fără acest articol, dar voi face așa cum îmi place mie cel mai mult: după ce identific o problemă, să încerc măcar să-i dau o soluție. Problema a fost că tot mai puțini creștini memorează Scriptura și neglijează acest aspect atît de important. După ce sper că te-am făcut conștient că (poate) înveți prea puțin din Scriptură, sper că te-am motivat suficient să te apuci de învățat, prin faptul că am scris de ce este bine și important să memorăm Scriptura.

Astăzi o să încerc să dau cîteva idei pentru o memorare mai ușoară, mai plăcută a Scripturii. Încă de la început vreau să precizez că aș aprecia tare mult contribuția cuiva care cunoaște mai bine cum funcționează memoria și creierul uman, cum acest poate învăța mai ușor.

1. Alege o traducere bună a Bibliei – poate că nu e cea mai bună idee să înveți după noua traducere, care este atît de contestată, ci cu siguranță este bine să începi cu traducerea Cornilescu, King James-ul românesc :)

2. Învață segmentat. Dacă, spre exemplu, ți-ai propus să memorezi predica de pe munte Domnului Isus, ia-o ușurel, învață cîteva versete la rînd. În ziua respectivă, să presupunem, te ocupi de fericiri, apoi o să înveți despre sarea și lumina lumii. Împarte pasajul mare în segmente mai mici și ia-o pe rînd.

3. Prinde ideea, înțelege textul, nu învăța mecanic. Este esențial să înțelegi contextul și să știi despre ce anume înveți. Pînă la urmă, toată ideea învățatului Scripturii nu este să reproduci ca un robot fiecare verset ci să te hrănești din ce ai învățat, să știi despre ce vrea a se vorbi acolo. Bineînțeles, este imperios necesar să știi cu exactitate cuvintele textului, ca să nu pățești cu Matei 6:33, despre care am vorbit aici.

4. Motivează-te să înveți! Este bine știut faptul că emoția „arde” ca pe un dvd informația în creierele noastre, acționează ca un adeziv. Informație + emoția = informație „lipită” de creier. Este un pas imporant pe care trebuie să-l parcurgi, un aliat puternic pe care ți-l dorești: motivația. De ce înveți tu Scriptura? Am scris aici despre aceasta, dar motivația ta poate fi alta, poate mai bună decît ce am scris eu acolo.
Vezi ce ți se potrivește și ce funcționează cel mai bine la tine.

5. Audiază pasajul Biblic - poți face acest lucru în timp ce ții textul în față și-l parcurgi în paralel cu materialul audio, sau pur și simplu îl poți asculta în căști, la mp3, de cîte ori ai ocazia. Un loc de unde poți descărca, pe capitole, Biblia, este resursecrestine.ro Nu neglija această metodă puternică de învățare a Scripturii! Unii oameni au memoria auditivă foarte dezvoltată și ar putea să găsească această metodă una foarte ușoară și îndemînatică.

Astăzi, albastrul (2)

Ted Kirk/Associated Press

Trey Ratcliff

De ce este bine și important să memorăm Scriptura?

Așa cum am promis, am încercat să mă țin de cuvînt și o să scriu astăzi despre beneficiile și motivele pentru care ar trebui memorată Scriptura.

1. Este o poruncă de la Domnul, iar Scriptura dă viață

„Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5-39)

Poate că o să spui că nicăieri nu spune de memorare efectivă, dar poate un cercetător să studieze ceva fără să aibă în cap formulele la fizică ori chimie? Poți cugeta zi și noapte fără să ai memorate Scripturile? Cînd ești la miezul nopții în pat și nu poți dormi, nu e oportun să ai memorate pasaje din Scriptură să poți medita, cugeta la ele? Cînd ești într-o situație din „traficul” zilei și nu ai cum să citești Biblia, nu faptul că o ai deja în cap te ajută? Anul acesta am hotărît ca pe cît posibil să dau versete și pasaje din Biblie pentru practic fiecare situație, conjunctură sau … propoziție pe care o citesc, atunci cînd de poate. De exemplu, dacă citesc un text despre bucurie, aș putea repede să mă gîndesc la Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.” (Romani 12-12) sau la predica de pe munte unde Domnul Isus spune: „Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.” (Matei 5:12). Sper că ai prins ideea.

2. Viața noastră de zi cu zi se va îmbunătăți

Și aici vine bine cunoscutul dar puțin aplicatul Iosua 1:8, pe care mie îmi place să-l dau ca referință de multe ori:

„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”

Dar să nu crezi că vei fi mai productiv ori îți va merge strună neapărat în toate lucrurile dacă stai lîngă Scripturi, deoarece nu aceasta este menirea nostră pe pămînt, să ne simțim bine. El te va ajuta acolo trebuie și unde chiar ai nevoie să facă asta, nu neapărat acolo unde te aștepți tu să izbutești.

Îmi aduc aminte că duminca trecută am auzit pastorul de aici dintr-o biserică spunînd versetul din Matei 6:33, pe de rost, care începe cu „Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu…” și continuarea o știi, nu? Cu toții o știm, și ni se zice de la amvoane cam așa, iar uneori citim cam așa:

Memorarea Scripturii – o neglijență a creștinilor

Și e trist pentru că e așa. Chiar neglijăm cu adevărat memorarea Scripturii. Poate cunoaștem versete principale, cheie, învățate pe la studii, pe la grupa mică sau mai știm cîte un Psalm (1, 23, 84, 117) pe care l-am avut de învățat pentru programul din biserică cu tinerii și… cam atît. Marea majoritate a creștinilor se reduc la foarte puțin.

Cineva drag mie îmi spunea odată o anecdotă:

„Se făcea că stăteau de vorbă un creștin și un musulman. Creștinul spune:
-Ce s-ar întîmpla oare dacă s-ar arde și s-ar distruge toată cărțile religioase din lume, dacă s-ar distruge toate Bibliile noastre și toate Coranele voastre? La care musulmanul răspunde foarte senin:

-Pentru noi nu s-ar întîmpla nimic. Noi, oamenii și copiii noștri știu pe de rost fragmente mari din Coran, iar mulți îl știu în întergime pe de rost. L-am reconstitui cu ușurință”

Ai prins ideea?

Nu știu dacă am fi în stare să reconstituim Biblia dacă aceasta ar dispărea. Cine să cunoască așa mult din ea? Îmi aduc aminte de fratele Feleșteanu care cunoștia aproape toată Biblia pe de rost. Ce om fantastic! El este dovada vie că se poate. Acuma nu zic să te apuci să înveți Biblia de la un capăt la celălalt, dar, ai putea spre exemplu să iei fragmente cheie, cum ar fi predica de pe munte, sau o carte a prorocilor mici, sau Epistolele lui Ioan, Filipeni, care sînt cîteva doar cîteva pagini.

Mîine sper să am timp și să ne uităm împreună la cîteva motive pentru care este necesară memorarea Scripturii, nu doar citirea ei. Te aștept!

Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Și dacă ai dori să urmărești acest weblog în continuare, te poți abona prin RSS sau pe e-mail

Open source

Everestul Credinței

Un blog unde scriu pe cît posibil interesant și tare scurt. Aveam nevoie de un loc unde să-mi notez lucrurile interesante peste care dau și să le împart și altora. Cu tot ce nu pot să mă desfășor aici, o să notez acolo. Mi-am impus un standard: doar lucruri interesante și originale. Dacă nu-s, nu le postez. Da, sper să mă țin de hotărîre. De asemenea, un alt lucru: scriu scurt ca să pot fi scanat repede.

Aruncă și tu o privire pe Everestul Credinței. Sper să-ți placă. Acum sînt încă în sesiune și nu am așa mult timp, dar totuși scriu vreo 2 sau 3 articole pe zi pe care le consider interesante.

Titlurile de azi:

• Fotografiile zilei (17 iunie 2009)
• His Peace Upon Us – creștini și musulmani
• Valoarea imensă a timpului
• Dietrich Bonhoeffer Blog

Titluri de ieri:

• Fotografiile zilei (16 Iunie 2009)
• Christian or a Christ Follower
• Biblia în top
• Interviu cu Dalai Lama
• Chipul mîntuitorului pe capacul unui recipient alimentar
• Cine reprezintă sexul slab?
• Cum să „aprinzi” discuții substanțiale cu soția ta
• Recenzie de carte: Și lămpile lor se sting…

Dacă îți place și crezi că îți este de folos blogul, poți face un abonament la el, sau, știu eu, să reții adresa. Oricum va sta tot timpul în bara din dreapta din blogul meu și o să-l găsești ușor. Dacă vrei să-l promovezi sau să-l adaugi la blogroll-ul tău (dacă o să consideri că merită), să știi că nu mă supăr chiar deloc :) Ideea e că blogul e nou, și are nevoie de puțină promovare pînă se lansează puțin.

Ok, acum spor la răsfoit! Aștept feedback de la voi. Păreri pro sau contra? Sugestii? Ai citi un asemenea blog? Mai mult, ți-ai face un abonament? Anunță-mă ca să știu cum să-l îmbunătățesc, să învăț cum pot să mă fac util.

Agenția Kairos – Rugăciune pentru Turcia

Agenția Kairos, agenție de misiune transculturală, are nevoie de rugăciune pentru următoarea lor misiune din Turcia. Vezi pe Botoșaniul Evanghelic despre ce este vorba.

De asemenea, poți vedea AICI o prezentare a activității bogate a Agenției.

Prezentarea video o puteți vedea AICI.

__

Luminează lumea din jurul tău!
www.agentiakairos.ro

Fără (alte) comentarii (9)

Sursa
AP Photo / Muhammed Muheisen

Erori gramaticale și de redactare frecvente în online

Am observat că mulți nu știu sau nu vor să-și corecteze limba română chiar și după o perioadă bună de timp în care scriu prin spațiile publice, cum ar fi un blog ca acesta. Ei bine, iată ce greșeli întîlnesc cel mai frecvent și care trebuie corectate cu bunăvoință din partea celor care le comit:

1. Folosirea improprie sau defectuasă a cratimei:

• banalele să-și, i-a, l-a, s-a, ne-am/neam, scris-o
• sau invers: iubit-o (în loc de iubito)
• sau varianta: zicea-am, făce-am, duce-am (în loc de ziceam, făceam, duceam)
• alte greșeli vre-un/vre-o în loc de vreun/vreo

2. În limba română, ghilimelele se deschid jos „ și se închid sus ”, nicidecum varianta “English”.

3. O greșeală de redactare pe care eu nu o suport, chiar dacă nu atît de gravă: după fiecare semn de punctuație se la SPAȚIU. Rău: „Bună!Ce faci?” Bun: ”Bună! Ce faci?” sau Rău: „[...] tocmai a sosit.S-a dus să se spele,să se îmbrace,să se aranjeze.” în loc de varianta corectă – Bun: „[...] tocmai a sosit. S-a dus să se spele, să se îmbrace, să se aranjeze.” cu spații după fiecare punct sau virgulă. Spațiu nu se lasă între două semne de punctuație consecutive, la prescurtări, spre exemplu: „Al dv., Andrei” sau „Spre ex.:” deși e mai de dorit să nu se prescurteze în acest caz.