… și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui. (Matei 12:21)
Un aflux de bolnavi și oameni fără speranță vin la Domnul Isus în speranța că vor putea să-și rezolve problemele (de ordin fizic: boală, foame), în textul din Matei 12.
Vedem în context: omul cu mâna uscată, un îndrăcit orb și mut și “El tămăduia pe toți bolnavii” – oameni cu probleme presante, cu nevoi urgente de rezolvat.
Trăim într-o lume foarte afectată de tot felul de probleme de ordin fizic și spiritual. Cazurile de depresie sunt în creștere și oamenii sunt tot mai stresați și anxioși, neliniștiți. Unii ar da totul ca să capete pacea.
Pentru a putea să te păstrezi sănătos din acest punct de vedere, conform Scripturii, există un singur remediu definitiv.
Temporar, există medicație, practici diferite, meditații, exerciții sau pur și simplu un stil de viață foarte aglomerat. Citeam acum 2 zile despre un bărbat a cărui soție este bolnavă de o boală incurabilă. Ca să-și suprime frustrarea și necazul, fără să își dea seama, se refugia într-un stil de viață foarte încărcat ce nu îi mai permitea timp să se gândească la altceva decât la ce avea de făcut în continuare. Prin Harul Domnului, acest soț și-a rezolvat problema, a înfruntat-o și acum este bine.
Diavolul, foarte lesne (deoarece calea spre pierzanie nu este abruptă, ci foarte foarte lentă, cât să nu îți dai seama – progresivă) găsește modalități de a ne înstrăina de Speranță. Speranță, cu majusculă – pentru că Isus este speranța (nădejdea) noastră.
Versetul 21 din textul amintit spune că neamurile vor nădăjdui în Numele Lui. Adică doar în Numele Lui există speranță. Și nu doar că există speranță, El este Speranța.
Ce este minunat este faptul că El promite salvare din orice situație ne-am afla.
De ce să-mi pun speranța în Isus?
Pentru că El a promis că va fi mereu cu noi pe pământ, iar la sfârșitul vieții aici ne va pregăti un loc în Cer, alături de El.
Ce trebuie să fac?
Să cred. De fapt, credința înseamnă a crede în ce a zis Dumnezeu pentru că El a zis-o. Și El poate. Și atât. Nu ai nevoie de demonstrații (deși El a fost credincios nouă și în trecut), nu ai nevoie de alte dovezi și alte anexe. A te încrede înseamnă a-ți trăi viața lăsându-te orbește în brațul Domnului, fie că este vorba de viață ori de moarte.
Psalmul 42 este un psalm al unui suflet mâhnit, dar care totuși nădăjduiește în Domnul.
Este posibil să fii mâhnit acum și totuși să nădăjduiești în El. A nădăjdui în El nu înseamnă că întristarea sau problema a plecat în mod miraculos din viața ta, ci înseamnă că, indiferent de situație, tu rămâi tare pe Stâncă. De ce? Pentru că El a zis așa și tu crezi că El poate.
Nădăjduiește în Dumnezeu… căci El este mântuirea și Dumnezeu tău! Doar în Numele Lui există speranță, și doar în Numele Lui nădăjduim noi!
ABONAMENT
Pentru a te abona la blog, introdu AICI (click) adresa ta de e-mail. Vei primi un singur e-mail atunci când scriu ceva nou.
Primul gând 