Primul gând

un blog de Andrei Jităreanu

România, te iubesc!

România: o țară unde rata avorturilor a crescut alarmant, unde de la începutul lui 2009 la fiecare 3 căsătorii au avut loc 4 divorțuri, unde copiii străzii devin tot mai mulți, unde incestul, violurile, abuzurile sexuale sînt la culme. Diavolul roade ca cangrena în familia instituită de Dumnezeu ca nucleu central al societății, a Bisericii, urmărește să fure fericirea, să înjunghie dragostea din cadrul ei și să prăpădească orice speranță de restaurare în ochii lui Dumnezeu.

România, noi te iubim, și îți spunem că mai mult ca oricînd este nevoie de o dragoste neprefăcută, sinceră și perfectă ce poate veni doar de la Dumnezeu. România, întoarce-te la Dumnezeul tău!

Fie că îi spui Dragobete sau Valentine’s Day, ziua de 14 februarie nu este mai mult decît o zi obișnuită. Oamenii au închinat-o dragostei firești. Dacă azi te-ai hotărît să fii mai romantic sau plin de dragoste cu partenerul de viață, atunci îmi doresc ca să fii așa zi de zi, și îmi mai doresc să înveți să fii romantic de la Dumnezeu, care prin definiție, este un Dumnezeu romantic. Am scris mai în urmă un articol care se numește așa, Un Dumnezeu romantic.

Biblia ne relatează despre un Dumnezeu romantic, cu o dragoste perfectă care rînduiește toate lucrurile dintre iubiții de pe pămînt să semene cu relația din mireasă (Biserică) și Mire, adică El. Să vedem ce ne spune mai departe acest Dumnezeu romantic. Nu voi comenta pe lîngă versete, dar aștept eventualele nelămuriri de la tine în rubrica pentru comentarii.

”Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este caoul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. Și după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, […] Tot așa trebuie să-și iubească bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta se iubește pe sine însuș.” Efeseni 5:22-28

”Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.” Coloseni 3-19

”Căci dragostea lui Hristos ne strînge;” 2 Corinteni 5-14

”Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat.,” Ieremia 2-2

”Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” 1 Corinteni 13-13

”Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece;” Cîntarea Cîntărilor 8:7

”Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!” Osea 2:19

Iar ca lectură suplimentară și specială, recomand Cîntarea Cîntărilor, desigur.

Acum o să dau cîteva citate care mie îmi plac foarte mult (verișoare, dacă citești asta, atunci să știi că da, de acolo le-am luat:)

”A iubi un om înseamnă să consimți să îmbătrînești cu el” Albert Camus

”Iubirea este clipa cînd două singurătăți se recunosc, se apropie una de cealaltă fiindu-și de atunci pavăză și mîngîiere, mereu.” Han Suyin

”Suprema împlinirii a vieții este aceea de a te ști iubit pentru ceea ce ești – mai bine zis – în pofida a ceea ce ești!” Victor Hugo

”Orice timp trăit în afara iubirii este un timp pierdut.” Tasso

„Dragostea adevărată are întotdeauna în ea ceva din felul de a iubi a lui Dumnezeu. Această iubire este altruistă şi statornică. Ea nu doreşte să posede ci să ofere. Ea nu doreşte să devină fericită ci să ofere fericire. Ea vede în dezvoltarea celuilalt, a omului iubit, cea mai mare fericire.” Wilhard Becker

”Atunci cînd un bărbat și o femeie se unesc în căsătorie, omenirea trăiește o restaurare a totalității. Onoarea pentru bărbat este să știe că femeia a fost creată pentru el; onoarea pentru femeie este să știe că fără ea bărbatul ar fi nedesăvîrșit. Umilința femii vine din realitatea că ea a fost creată pentru bărbat; umilința bărbatului vine din realitatea că fără femeia el este nedesăvîrșit.

Ambii împart o măsura egală în cinste, demnitate și valoarea; da, și ambii poartă unul față de altul o măsură egală de umilință. Astfel, sînt amîndoi, în mod necesar completarea celuilalt și dependenți unul de altul.” Dr. Dwight Small

”Cine pășește în căsnicie fără dorința ”doar tu”, pășește pe lîngă căsnicie.” Johann Fischart

Dragoste? Da, dragoste, nu doar pe 14 februarie, ci 24/7, pentru că se merită, nu?

, , , , , , , , , , , ,

Posted by:

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

5 răspunsuri la „România, te iubesc!”

  1. Avatarul lui Alexander
    Alexander

    ”Atunci cînd un bărbat și o femeie se unesc în căsătorie, omenirea trăiește o restaurare a totalității. Onoarea pentru bărbat este să știe că femeia a fost creată pentru el; onoarea pentru femeie este să știe că fără ea bărbatul ar fi nedesăvîrșit. Umilința femii vine din realitatea că ea a fost creată pentru bărbat; umilința bărbatului vine din realitatea că fără femeia el este nedesăvîrșit.” …Grandios.

    Ce perfect lucreaza Dumnezeu!

  2. Avatarul lui Bia
    Bia

    Pentru că îmi plac poveştile…

    …”Să zicem că a fost odată un rege care iubea o fecioară de rînd. Regele era unul deosebit. Nimeni nu îndrăznea să rostească un cuvînt împotriva sa, fiindcă el avea puterea să zdrobească pe orice nesupus. Şi totuşi, acest rege atotputernic era topit de iubire după o fecioară de rînd. Cum putea el să-şi declare iubirea faţă de ea? Într-un fel curios, era imposibil tocmai din cauza poziţiei lui de rege. Dacă ar fi adus-o la palat şi ar fi încoronat-o cu podoabe şi i-ar fi acoperit trupul cu haine împărăteşti, ea nu ar fi rezistat precis – nimeni nu îndrăznea să-i reziste. Dar oare l-ar fi iubit?
    Ea ar zice că îl iubeşte, desigur, dar ar fi oare adevărat? Sau ar trăi cu el de teamă, ducînd dorul amarnic al vieţii pe care o lăsase în urmă? Oare ar fi fericită alături de el? Cum ar putea şti? Dacă ar fi dus-o la căsuţa ei din pădure în caleaşca regală, cu o armată fluturînd stindarde viu colorate, s-ar fi simţit şi atunci copleşită. Nu dorea să se supună din teamă. Dorea o iubită, o parteneră. Dorea ca ea să uite că el era rege iar ea o fecioară de rînd, şi dragostea să unească marea prăpastie dintre ei doi. Pentru că doar prin iubire inegalitatea poate deveni egalitate.” (citat din Philip Yancey, „Dezamăgit de Dumnezeu”)

    Regele şi-a luat haine de cerşetor şi a renunţat la tronul său pentru a cîştiga inima fetei.
    Întruparea, viaţa şi moartea lui Isus, dau răspuns odată pentru totdeauna, la întrebarea : „Ce este inima lui Dumnezeu pentru mine?”

    (totul din „The Sacred Romance”, John Eldredge)

  3. Avatarul lui georgiana
    georgiana

    hmm… referitor la acest subiect, am o nelamurire…
    se spune ca, daca vezi pe strada doi oameni sarutandu-se, atunci ei sunt prieteni (iubiti)… se mai spune ca daca observi trecand pe strada doi oameni care se tin de mana, atuci ei sunt logoditi… si se mai spune ca daca vezi, tot pe strada, doi oameni care merg unul de o parte a strazii si celalalt de cealalta parte, atunci ei sunt casatoriti… (o ilustrare „simpatica”, admitand faptul ca e mai mult sau mai putin exagerata, mai ales ultima parte… insa sa o lasam asa, pentru moment)
    acum as vrea sa intreb de ce s-a ajuns aici? de ce vedem foarte putini si din ce in ce mai rar oameni batrani tinandu-se de mana, plimbandu-se prin parc? poate ca imi veti raspunde ca intrarea pacatului in lume este un factor… de acord, insa… chiar asa? de ce e asa de greu sa spui un „te iubesc” partenerului de viata (elimin prietenia dinaintea casatoriei, deoarece de cele mai multe ori asemenea cuvinte pripite pot cauza situatii nefaste, departiri sau chiar divorturi ulterioare, nefericire, lacrimi, durere) dupa o convietuire de 3-5 ani? multi afirma ca „nepotrivirea” a fost de vina, ca nu au fost „sortiti” unul altuia… NU CRED asa ceva… pentru pur si simplu fapt ca odata ai adorat acea persoana, nu vad de ce „nu te-ai potrivi” cu ea…
    nu sunt casatorita si gandul ca intr-o zi as putea-o face ma ingrozeste de cele mai multe ori… si nu ar trebui… e varsta la care toate fetele se gandesc cu placere la „acea zi” si cele ce urmeaza, la rochia alba, la intimitatea in doi, casa impartita si momentele fericite de casnicie… stiu ca alaturi de Dumnezeu nu trebuie sa-mi fie frica, fara niciun „DAR”, insa, vazand atatea cazuri in jur… nu stiu cum as putea „supravietui”…
    mai observ ca intr-un moment de „impas” al casnicii, el sau ea isi iau fortele de a continua din vitalitatea unui eventual amant… ceea ce mi se pare de neconceput…
    mai vreau sa adaug ca opinia mea asupra acestei „scindari” intr-o casnicie vine dintr-o eventuala plictiseala si dezinteres aratat fata de persoana „iubita”… obiceiurile si ceea ce odata ti se parea de nepretuit, ajung sa te enerveze la celalalt, sa te exaspereze si sa te determine sa nu-l mai suporti, efectiv… o idee care mi s-a parut doar interesanta pe care am extras-o dintr-un roman :D, este aceea ca, inca din primele zile de dupa nunta, cei doi au folosit camere separate de locuit, intalnindu-se atunci cand ii invaluiau pasiunea intr-o a treia camera, astfel incat niciodata nu se plictiseau unul de altul… este dragut stiind ca apari celuilalt mereu altul, ca totusi pastrezi in tine ceea ce trebuie sa ramana „doar al tau”, insa nu cred ca aceasta este calea cea mai potrivita… consider ca adevaratul succes consta in capacitatea de a-i mentine mereu viu interesul partenerului, de a-i aparea mereu altul, tot mai plin de surprize si de puteri nebanuite, descoperindu-te putin cate putin in fiecare zi, insa pastrand in permanenta o stransa legatura, un contact fizic (ma refer aici la a-l vedea, a locui in aceeasi camera, a fi martor la micile bucurii si dureri, a-i surpinde orice reactie, orice zambet si orice mahnire, orice cuta a fruntii si orice destindere a buzelor), nu prin izolare, „mai rarut ca-i mai bunut”…
    insa teama tot ramane si persista… de ce? si… cum se poate evita?
    P.S. ca tot iti plac P.S.-urile :D… stiu ca nu cei casatoriti stau toata ziua pe net si viziteaza blog-uri (or mai fi si din acestia, cine stie? :D), deci nu avem experienta, insa… dati-va cu parerea! :)
    P.P.S. scuzati-mi greselile facute din tastare gresita, plus dimensiunea kilometrica a „comentariului” :D… multumesc anticipat!

  4. Avatarul lui georgiana
    georgiana

    *el sau ea isi IA fortele :P…

  5. Avatarul lui Andrei
    Andrei

    da, georgiana, îmi plac P.S.-urile, într-adevăr :)

    întrebarea ta, dacă am înţeles bine, este De ce atîtea despărţiri, de ce dispare dragostea cînd 5 ani i-am zis „te iubesc
    !”, nu?

    ei bine, răspunsul meu e simplu şi uşor de anticipat. Nu afirm că eu am dreptate, ci eu doar dau cu părerea: cuplurile care nu rezistă nu au temelie, iar temelia nu poate fi altcineva decît Dumnezeu, pentru că El este Cel care izvorăşte dragostea. Foarte mulţi confundă pasiunea cu dragostea. Iar dragostea este o atitudine, nu un sentiment. Fii atentă aici: „eu aleg să iubesc, să arăt şi să manifest dragoste, aleg să fac acest lucru fără să am nevoie de motive: te iubesc pentru că VREAU şi AM ALES asta”. Sună bine, nu?

    Dragostea nu ţine de îndrăgosteala aia de tînăr. Dragostea este cu totul altceva. Dragostea o învăţăm de la Sursă, de la Dumnezeu. De asemenea, ca să poţi arăta dragoste şi să nu se instaleze acea plictiseală în cuplu, consider că trebuie să ai înţelepciunea necesară de a susţine dragostea – ca şi cum ai pune lemne pe foc, să nu se stingă, făcînd un gest frumos, un cuvînt dulce, o cină pregătită de el, chit că e stîngace, dar care aduce un zîmbet pe faţa ei care e obosită de pregătit mîncarea atîţia ani.. orice lucru din acesta.

    De asemenea, dragostea despre care Dumnezeu ne învaţă este una în care nu e nevoie de motive pentru a exista. Exemplu: te iubesc pentru că mă simt bine cu tine, îmi place să ne plimbăm împreună şi să vorbim unul cu altul, eşti frumoasă – wait a minute! adică cum? e nevoie de MOTIVE pentru a avea dragoste faţă de partener? Păi ce te faci atunci cînd ea nu poate să-ţi fie în preajmă? Ce te faci dacă paralizează şi nu mai poate să se plimbe cu tine? Ce faci dacă n-o să vă vorbiţi o perioadă? Ce te faci dacă o să vină o femeie mai frumoasă ca ea în prejma ta? (şi cu siguranţă o să vină). Asta e dragostea? Dragostea aceea de acu 5 ani dispare atunci cînd dispar şi motivele pentru care m-am îndrăgostit de persoana respectivă- Dar gîndeşte-te puţin: ce-ar fi să ALEG să iubesc FĂRĂ MOTIVE? Dacă o femeie mai frumoasă ar fi prin preajma ta, nimic din dragostea ta pt ea nu s-ar schimba, dacă ea ar fi fost paralizată, nimic nu s-ar schimba, pentru că tu nu o iubeşti pentru că e frumoasă sau că îţi place să te plimbi cu ea, ci o iubeşti pentru că aşa VREI şi pentru asta nu ai nevoie de nici un MOTIV.

    Dacă dragostea ar fi un sentiment, şi nu o atitudine (unde poţi alege sau nu să arăţi dragoste) atunci ar fi jale mare în lumea aceasta. Jale de genul acelora amintite de tine în comentariu. Toate alea se întîmplă pentru că acei oameni care au format un cuplu nu L-au avut pe Dumnezeu la temelie şi nu L-au păstrat pe locul I (iar pe locul II partenerul) în viaţa lor, şi pentru că nu au ALES să arate dragoste ci au fost CONDUŞI de sentimente, apoi fiind conduşi de acestea, au avut nevoie de MOTIVE pentru a iubi, pe cînd dragostea adevărata îşi dă viaţa FĂRĂ motive.

    ziceai ceva de „teamă”. Eu întreb: teamă? Nu. În dragoste nu există frică. În dragostea ce vine de la Dumnezeu nu există frică, dragă Georgiana.

    P.S. (ce-mi plac astea! :) nu e nevoie să te scuzi, a greşi e omeneşte, iar mie îmi place umanitatea… oamenilor :) oricum, nu-s căsătorit, după cum poţi vedea uşor în poza din imagine, nu port verighetă :D , dar am îndrăznit să-mi dau cu părerea. Acum tare mi-aş dori ca cei cu experienţă să binevoiască a ne împărtăşi aici din înţelepciunea lor

M-aș bucura să aud și de la tine…

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.